Băieții de la NASA își cam fac de cap. Ei sînt un fel de ingineri ai spațiului, nici măcar nu aspiră la titlul de om de știință. De obicei își acceptă statutul și nu publică lucruri fără să ceară voie. De data asta cred că i-a luat pixu’ pe dinainte și au publicat-o fără să întrebe.
Se pare că în uitările lor la telescopul lor cel mare au aflat că galaxia noastră e înconjurată de un imens (scuzați licența poetică) nor de gaz.
Nimic spectaculos pînă aici, iaca mare brînză niște gaz în plus sau în minus nu ne-a făcut pe noi, numai bine le rezolvă și nu știu ce problemă cosmologică sau cosmogonică despre ceva barioni lipsă pe care tocmai i-au regăsit. Ce bine! Încă o profeție împlinită.
În elanul lor de a-și servi stăpînii – pe oamenii de știință adevărați adică – inginerii de la NASA au publicat rezultatele observațiilor, barionii lipsă la inventar au fost identificați, știința a fost servită, să vină ospătarul!
Dacă erați cititori atenți nu ați fi trecut ușor cu vederea peste poeticul “imens” din al doilea paragraf. Precum în filmele SF de calitate în care fără nicio legătură cu acțiunea, aflăm “întîmplător” de o boală pe care eroul principal a avut-o în copilărie tocmai ca la final în mod cu totul și cu totul neașteptat amănuntul cu boala să salveze civilizația umană de la extincție, așa și “imens”-ul meu trebuia privit cu oarecare teamă: atît e de imens norul de care vorbim că dacă nu cumva e defect cîntarul de la NASA, masa norișorului e cam egală cu masa tuturor stelelor din galaxie.
Cum ce e cu asta? Păi dacă am presupune că galaxia noastră nu are nimic special cu excepția lui Adam și a Evei, am putea presupune că nori similari înconjoară și multe alte galaxii că doar nu sîntem noi buricul pămîntului. De fapt pe generalizarea asta se bazau și inginerii care au socotit că dacă și alte galaxii suferă de aceeași problemă, abia atunci le ies barionii la socoteală la scara universului.
Dar stai, dacă atîta amar de galaxie cîtă în lună și în stele posedă atîta amar de gaz nou înseamnă că dintr-o dată am descoperit multă masă proaspătă în univers cu care oamenii de știință adevărați nu prea au ce face pentru că au pus în locul lipsă exact atîta materie întunecată cîtă aveau mușchii și reputația lor universitară nevoie.
Bănuiesc că inginerașii de la NASA nu au publicat ce au publicat cu acordul oamenilor de știință adevărați, ei nu ar fi lăsat în orice caz să se publice asemenea nedreptăți. Acum dacă s-au văzut puși în stînjenitoarea situație de a avea din nou socotelile date peste cap de niște amărîți care se uită aiurea la stele, să vedem cum re-re-re-rezolvă oamenii de știință adevărați ecuația cu o mare necunoscută – masa întunecată – pentru a ne repune în drepturile existențiale și a face din nou posibilă atît de necesara expansiune a universului și în același timp a nu îl contrazice pe vechiul filozof chinezesc Nicolae Coșbuc cu proverbul său “Cogito ergo sum”. Sper și am mare încredere că nici de data asta nu le va da cu minus.
Deci norul de barioni e denumirea plebeica pentru o parte din materia intunecata care e o notiune elevata accesibila doar oamenilor de stiinta.
Ma bucur ca pana la urma oamenii o sa-si dea seama ca d-zeu a facut lumea cum a vrut el, cu materii luminoase si intunecate si cu toti barionii la locul lor. Si a vazut ca e bine.
OK, deci acuma nu mai e nevoie de materina intunecata? Totul e bine? Nu e lipsa nimic la apel?
Niciodată nu e nimic lipsa la apel cu materia întunecată și energia întunecată în zonă pentru ca orice lipsă sau surplus la apel ar fi, cele două își modifică în mod convenabil cantitatea ca să ajute universul să existe pe baza teoriei noastre preferate.
Cele 2 întunecate au fost inventate pentru ca oamenii de știință să nu aibă surprize și să nu riște în carieră. Orice bezmetic observă o contradicție la teorie, cele 2 sunt imediat ajustate pentru a aduce noua observație acasă și a păstra teoria pe baza căreia s-au cîștigat prea multe poziții universitare, doctorate etc ca să putem să riscăm ceva din cauza unor amărîte de observații.
De remarcat în moralitatea lipsă a poveștii sunt 2 chestii: – nu le-a ajuns o singură variabilă cu care să se joace pentru a compensa orice observație, au avut nevoie de 2 (cel puțin pentru moment doar de 2) așa încît teoria să poată fi păstrată „adevărată” în ciuda oricărei observații.
– valorile între care variază constantele (scuzați) sunt fără rușine la modul sălbatic batjocorite: la ultima strigare teoria încercă ne convingă că prin observație avem acces la 4% din materia din univers. 23% din univers ar fi materie întunecată și 73% din ce ne lipsește la observație ar fi energie întunecată. Despre niciuna din ele nu știm absolut nimic în afară de faptul că fără ele nu ar funcționa teoria dar ăsta e un motiv destul de întemeiat să le acceptăm în orice cantitate, fără nicio observație.
Deci faci o teorie minunată și nu bănuiești nimic rău pentru viitor. Tu și toți colegii vă dați doctorate și ajungeți mari profesori pe baza ei. Cu timpul observațiile duc la concluzia ca teoria ta se abate de la realitate cu 94% și că ea dacă ar fi adevărată ar explica doar 4% din univers. Ce faci tu ca om de știință deja respectabil? Adaugi exact atîta „ceva” cît să îți asiguri teoria și deci/mai ales o pensie onorabilă.