archos 101 – hardware review

După ce m-am jucat 2 zile cu Archos 101, ideea unui review complet m-a cam descurajat așa că îl voi face în doi pași. Primul episod se refera la obiectul în sine – hardware care va să zică. Referirile la software (sistem de operare sau aplicații) vor fi minime și doar dacă au legătură cu hardware-ul. Voi fi critic așa cum sînt întotdeauna și vreau-nu vreau, voi face comparații cu iPad care e (bun sau prost – depinde pe cine întrebi) referința încă în materie de tableturi.

Cutia e mică, în ea se află Archos 101, încărcător și cablu microusb plus 2-3 fițuici complet inutile. Ce m-a interesat a fost obiectul. Citisem că e mai mic și mai ușor decît iPad și cu ecran mai mare dar cînd l-am luat în mînă a fost mai bine decît mă așteptam. E clar mai mic, mult mai ușor, semnificativ mai subțire, cu margini mai înguste în jurul ecranului și după gustul meu (doar euașazic), cu un stil cu cîțiva ani avans față de iPad (să fim corecți a și apărut după și nu e desenat în America ci în Franța așa că mă și așteptam să arate ceva mai bine).

L-am pus la încărcat și i-am dat drumul. M-am uitat la el din toate părțile. E frumușel dacă asta contează. Ar trebui ca atunci cînd “lucrezi” să nici nu îl observi dar pentru unii e important ca obiectul să arate bine la mall sau în alte locuri publice. Pentru ei am o veste bună: obiectul arată bine și cum iPad e deja fumat de victimele modei de ceva vreme, cei dornici de expunere vor putea frînge inimile trecătorilor cu ceva mai nou și mai stilat.

Se poate ține vertical într-o mînă cuprinzîndu-l cu degetele de ambele părți (cu stînga) în timp ce lucrezi cu dreapta pe ecran, un mare plus comparativ cu iPad pe care nu am idee cum îl poți ține comod cu o mînă. Are aproape jumătate din greutatea iPad-ului (480g) dar după o oră sau chiar mai puțin de ținut în mînă, încheietura mîinii doare. Dacă e vorba să-l proptesc nu mai are niciun farmec, pot folosi infinit mai comod și flexibil nu netbook (cu care nu se compară în niciun fel ca funcționalitate). Din nou comparație cu iPad – nu am idee cum poate un om normal să lucreze cu iPadul neproptit la cît e de mare și de greu comparativ dacă și la jumătate din greutate mîna obosește și doare dar asta e mai mult treaba altora.

Ecranul e ok dar unghiul din care poate fi privit în bune condiții nu e foarte larg (personal nu m-a deranjat pentru că am lucrat privindu-l din față și cred că asta e scenariul uzual de lucru). Luminozitatea e buna, calitatea pare ok, sensibilitatea ecranului e normală pentru un ecran capacitiv – nimic în plus sau în minus. Ecranul e foarte lucios, ziua te vezi in el ca in oglinda, e complicat de lucrat cînd imaginea ta primează în dauna conținutului util dar asta se întîmplă la mai toate ecranele lucioase (care par să devină normă în ciuda bunul simț). La prima utilizare am avut probleme cu ecranul capacitiv care nu răspundea normal la comenzi (drag and drop). Am făcut o etalonare a ecranului (click într-un meniu, îl pui pe masă și-l lași vreo 3 secunde) după care totul a devenit normal. Alte observații despre ecran: ocupă cam toata suprafața dispozitivului cu mici margini, are rezoluție 1024×600 (putea avea ceva mai mult în loc de cei 600) și fizic (diagonala) e mai mare decît cel al iPad-ului. Marginile mai mici și ecranul mai mare îl fac potrivit pentru ceea ce un tablet ar trebui să fie: un ecran pe care te joci cu degetul, nu margini negre groase urîte și inutile. Joaca digitală lasă urme inevitabil pe ecran așa că după cîteva minute dacă te uiți mai bine la suprafață, situația devine destul de mizerabilă.

Lîngă ecran există o cameră video (probabil pentru video-chat, calitatea ei este pe măsura funcției adică nimic despre care să scrii acasă), un senzor pentru luminozitate ambiantă, microfon. Tabletul pare să fie gîndit pentru utilizare preponderent culcată (landscape) – așa e inscripționată carcasa, așa pornește și la bootare deși mie mi se pare mai natural de folosit în picioare (portrait).

În partea din spate există un picior extensibil care e gîndit tot pentru proptirea pe masă în orientare landscape. Cu piciorul extins și o tastatură (USB sau bluetooth), tabletul începe să arate a netbook deși cu Android nu prea pot să-l compar funcțional cu netbook-ul meu “nativ” Windows. Piciorul extensibil inclus nu l-am folosit niciodată dar e o idee interesantă. De fapt e singurul element care nu e ferm în întreaga construcție (și nu e ferm din motive întemeiate – trebuie să se rabată așa că are nevoie de măcar un grad de libertate).

Pe margine are o mufă USB normală în care se poate introduce un stick, un mouse, nu am idee ce nu merge și ce merge pentru că nu am încercat prea multe dispozitive. Ce merge sigur e stick sau harddisk mobil formatat FAT32. Am ajuns la conectică. Pe lîngă USB host există o mufa micro usb pentru conectarea la calculator. Cînd e conectat, arată ca un storage-device deci poți face tot ce vrei cu el direct din Explorer sau ce alt manager de fișiere vrei, fără tumori maligne de genul iTunes. Libertate totală. Se pare că dacă ai destulă răbdare acumulatorul se și încarcă prin microusb dar nu am așteptat să văd. Aș fi preferat un miniusb ca să pot folosi cablul și încărcătorul de la telefoanele HTC din dotare – chiar nu aveam nevoie de încă un cablu chiar dacă relativ standard, nu proprietar. Alte mufe: minihdmi – altă noutate – standard și ea dar tot inexistentă în dotarea personală. Pentru a-l conecta la televizor SIGUR nu voi cumpăra un cablu minihdmi așa că singura funcție a acestei mufe pentru mine e una legată de sentimentul de absolut. Dacă totuși ai un astfel de cablu, poți conecta animăluțul la televizor și vei avea imagine HD (720p). Nu lipsește un slot microSD (îngrozitor format – nu e creat pentru ființe umane dar existența slotului e o dimensiune nouă pentru un astfel de dispozitiv). Cu un card microSD poți adăuga 32G de flash la cei 16 existenți ceea ce o o treabă relativ minunată. Urmează mufele confuziei: audio jack standard 3.5 – jos pălăria și o mufă similară pentru încărcarea acumulatorului. Atît de similară de fapt încît mufa de alimentare a încărcătorului intră PERFECT în mufa audio. Odată chiar am stat jumătate de oră să încarc acumulatorul cu mufa de la încărcător înfiptă inutil în orificiul destinat căștilor. M-am simțit penibil dar în final am dat vina pe altcineva – cine a conceput găurelele se putea gîndi să le facă măcar puțin diferite ca diametru.

Pe lîngă mufe există un buton de pornire/oprire/reset, unul pentru volum (+/-) și un led care spune dacă bateria se încarcă, e încărcată sau… poate mai spune și alte lucruri. Nimic de comentat, bine plasate, bine construite.

La cît e de subțire și ușor aș fi zis că bateria nu poate ține comparabil cu cea a unui iPad. Eroare. La folosirea normală cu conectare wi-fi, browsing pe web, ceva video, audio, transferuri de pe stick USB, bateria a ținut 11 ore. Jos pălăria!

Senzorul pentru luminozitate ambiantă nu prea funcționează corect dar sînt sigur că problema nu e cu senzorul ci cu Androidul / driverele. Mai concret, la niveluri de lumină ambiantă aflate între anumite limite, luminozitatea ecranului comută ocazional (și nejustificat vizual) între două trepte destul de diferite cînd setarea e pusă pe reglarea automată a intensității. Sigur e bug software dar am pomenit aici de el pentru că e legat de senzori și ecran.

Despre CPU, RAM, alte mațe interne nu prea știu dacă e cazul să povestești la un tablet. CPU ar trebui să fie la 1GHz (deși update-le recent la Android 2.2 l-a adus la 800MHz, probabil temporar – mă gîndesc că nu au vrut cei de la Archos să accelereze prea mult software-ul odată cu creșterea vitezei din Android 2.2 ca să nu amețească vreun client neavizat așa că au redus tactul – lungind ce-i drept viața bateriei). RAM 256MB – cam puțin ar spune unii. Eu nu spun asta pentru că știu ce se poate face în 41KB de RAM dacă îți pasă cu adevărat de ei (e drept că nu în JAVA). Nu știu detalii despre accelerarea video sau grafica 3D, ajunge să le văd funcționînd fără cusur (video funcționează perfect cursiv în toate formatele pe care le-am încercat pînă la maximum 720p).

Alte observații legate de hardware: placa de rețea wi-fi ar trebui să funcționeze în modul 802.11N și o și făcea în Android 2.1. Actualizarea la Android 2.2 a stricat 2-3 chestiuni importante printre care și asta (acum se conectează doar în modul 802.11g). Alte probleme introduse de Android 2.2 acum cîteva zile sînt mai semnificative și Archos promite remedierea lor rapidă. Are accelerometru, are difuzor, are bluetooth, sigur mai are și alte dotări care nu mi se par semnificative de amintit.

Era să uit: chiar stă bine pe masă! Pentru designul secolului 21 e o realizare importantă.

Am spus deja că la calitatea audio Archos 101 bate iPod Classic Gen6 la fundul gol fără măcar să fie un player audio dedicat. Aș detalia dar diferența e atît de mare că nu merită efortul.

Concluzie: hardware, Archos 101 e un cîștigător. A depășit mult așteptările mele din punct de vedere constructiv – lucrul de care mă temeam cel mai tare. Software-ul vine de la Google – ai spune că e biletul de intrare în cinematograful Gloria. Așa o fi? Ca să-l bați pe iPad ai nevoie de un software bun (nu pentru că iOS ar fi foarte bun ci pentru că e deja bine înfipt). Are Google organul cu care să producă software care strălucește? Rămîne de dezbătut în episodul următor.