După cîteva zile de folosire review-ul despre software întîrzîie dar am cîteva actualizări despre hardware.
1. piciorul din spate s-a dovedit mult mai util și convenabil în utilizare decît credeam. Atunci cînd am avut la dispoziție o masă și am fost obligat sau mi-am impus să folosesc tablet-ul în locului unui laptop sau netbook (despre asta voi mai povesti), piciorul din spate rabatat la maxim a fost o reală și neașteptată… proptă în a face experiența handicapantă a tastării pe un touchscreen ceva mai puțin dureroasă.
2. după ce am auzit sunetul de o calitate deosebit de slabă care iese din găurica iPad-ului m-am consolat cu ideea că probabil dintr-un obiect atît de subțire nu e rezonabil să aștept altceva. Din nou i-am supraestimat pe Apple – din nou mi-am spus “dacă Apple oferă hardware de o calitate ATÎT de slabă, probabil mult mai bine de atît nu o să obții ușor la dispozitive de genul ăsta”. Sunetul degajat de Archos 101 este net superior (mă refer acum la calitatea sunetului emis din difuzoarele obiectului nu la cea din căști). Am aflat că dintr-un dispozitiv chiar mai subțire decît iPad se poate auzi sunet semnificativ mai bun și chiar – lucru neașteptat după ce am auzit iPad-ul – sunet chiar stereofonic! Archos 101 are două difuzoare destul de depărtate ca să creeze o oarecare senzație de spațialitate, amplasate în partea din spate a carcasei. Sunetul emis de ele e chiar decent, comparativ cu cel emis de iPad e chiar acceptabil. Departe de mine gîndul să sugerez cuiva să asculte muzică în difuzoarele de care spuneam. Totuși să vinzi în 2010 un dispozitiv portabil cu destinație și de consum media cum e iPad și să oferi sunetul pe care îl oferă iPad e demn eventual de un produs no-name. Uite că se poate și altfel. (unghiuța azurie din imaginea de mai jos nu-mi aparține).
3. Bluetooth – oh Bluetooth. Pentru mine Bluetooth e un exemplu de design ratat. Nici o singură dată, nici o singură combinație de dispozitive conectate prin Bluetooth (și au fost destule) nu m-a satisfăcut nici pe departe. Bluetooth pentru mine înseamnă frustrare, calitate slabă (A2DP e o insultă la adresa bunul simț), instabilitate, de fiecare dată alte probleme cu scule care înainte au și mers uneori, de fiecare dată alte surprize și de fiecare dată negative – pe scurt în agenda mea Bluetooth = ingineria penibilului. Am încercat ca măcar pentru film să împerechez o pereche de căști Jabra 620 cu Archos 101 prin Bluetooth și am obținut spre insatisfacția mea (speram să fiu contrazis) o reconfirmare. Sunet decalat, întrerupt, de slabă calitate. De la A2DP cum spuneam nici nu mă așteptam să sune bine. Ce puteam spera în situația ideală era un sunet parțial stereo, parțial din toate punctele de vedere DAR măcar fără întreruperi. Nu numai că sunetul se decala față de imagine (lucru pe care nu l-am putut reproduce fără Bluetooth) sau că se oprea secunde bune dar am reușit și performanța ca animalul să se reseteze (resetul ăsta clar nu e vina tehnologiei Bluetooth în sine ci a implementării din Archos 101 + versiunea de Android disponibilă azi pentru el).
În rest toate bune, bateria ține și acum consistent peste 10 ore, uneori dacă nu folosesc mult Wi-Fi chiar spre 12!