Am povestit deja despre preocupările mele legate de colectarea gunoiului. E drept că preocupările nu sînt legate de gunoiul de pe străzi dar mă văd iar atingînd subiectul “gunoi”.
E o rușine să trăiești în Timișoara dacă te uiți la cum arată orașul. Insistența cu care a fost reales primarul mi se pare patologică (a nu se înțelege că nu îl prefer vreunui cumătru prezidențial – vezi Arad!). Cînd vine cineva din străinătate și se trezește total nepregătit în mijlocul mlaștinilor din unele zone ale orașului, fără cizme de cauciuc, situația poate fi jenantă din cale afară.
În Mica Vienă (chiar nu le-o fi rușine celor de la primărie scoțînd pe gură insulta asta?) ai uneori nevoie de o puternică mașină 4×4 ca să ieși din nămoale și asta în zone destul de populate (zona Soarelui e un bun exemplu de mizerie edilitară).
Cu ceva vreme în urmă, în spațiul de joacă “amenajat” aproape de casă, gunoiul domnea pentru că amenajanții nu au avut în vedere că ar putea fi nevoie și de coșuri de gunoi. Multe din gunoaie nu sînt biodegradabile așa că te întrebi imediat cum de situația se echilibrează la un moment dat și gunoiul nu crește pînă la cer. Am găsit și explicația: vîntul. Dacă nu ar bătea vîntul să mai disperseze mizeria, dacă atmosfera ar fi statică, nu am mai putea intra în case de atîta gunoi. Sigur, și atunci s-ar stabili un echilibru (final): nu s-ar mai aduna gunoi pentru că nu ar mai avea cine să-l producă. Unii folosesc vîntul pentru a produce energie “curată”. Nouă ne face viața ceva mai puțin murdară la propriu așa încît să nu atingem limita care ar determina o migrație în masă și să umplem cu gunoaiele noastre și alte locuri binecuvîntate.
La un moment dat am surprins în spațiul de joacă de care vorbeam o echipă a unei firme, probabil avînd un contract de întreținere cu primăria, echipă care nota stricăciuni și alte observații legate de spațiul respectiv în scopul de a le remedia. Am fost plăcut impresionat că o parte din banii de impozite se duc și pe așa ceva și am angajat o scurtă discuție cu oamenii. I-am rugat să noteze și că ar fi mare nevoie de niște coșuri de gunoi pentru că tineretul consumator de spații de joacă mai consumă o sămînță, o înghețată, o berică sau de ce nu o țigaretă – două – trei (light!). Cum se poate aștepta cineva ca bieții și inocenții copii să-și ducă gunoiul cu ei acasă la terminarea programului de joacă?
Oamenii au notat atenți punctul meu vedere cu care aparent nu mai veniseră în contact în excursiile lor de studii anterioare prin alte zone asemănătoare.
Eram convins că am vorbit singur dar în cel mai scurt timp (după ceva mai mult de un an adică) am constatat că poate nu a fost așa. După foarte puțin timp la scară geologică – doar vorbim de România și de fosilele care ne administrează – în spațiul de joacă au apărut 4 (patru!) încăpătoare coșuri de gunoi. A fost plăcută surpriza peste poate dar nu am întrevăzut atunci urmarea. Coșurile de gunoi trebuie și golite. Cine să le golească? Durează un an-doi să afle cei de la Retim că aceste coșuri de gunoi există, încă 2-3 ani să se aprobe suplimentarea de buget pentru golirea lor, încă 6 luni de training al angajaților ca aceștia să înțeleagă unde sînt amplasate, cît de des trebuie golite și ce tehnologie sau strategie de golire să aplice. Urmează bineînțeles o perioadă de învățare și acumulări în care va trebui să ne dovedim mai răbdători cu erorile inerente oricărui început.
Pînă atunci avem o problemă în plus: vîntul care ne era de mare ajutor înainte, nu mai e la fel de eficient în a dispersa gunoaiele, așa că așteptăm ca la următoarea actualizare a imaginilor din satelit pe Google Maps, cineva să observe problema.
Nu am fost in Viana, dar am fost in Timisoara acum citiva ani. Mie mi-a placut orasul atunci, dar am locuit in el doar citeva zile; nu mi s-a parut excesiv de curat, e drept, mi-au placut oamenii si faptul ca erau cu fetele destinse;
Am fost insa si la Roma. acum citiva ani, si uite un oras care m-a speriat. Bine, am incalcat un principiu sanatos romanesc: la pomul laudat, sa nu te duci cu sacul. Si in cazul Romei, nu era vorba de laudaele altora, ci de asteptarile mele fata de minunea de oras. Imi ramin insa in minte gunoaiele care zburau prin aer dimineata, sticlele goale ramase pe strazi dimineata si apoi lasate in contionuare toata ziua. Ziare care se invalatuceau prin praf precum scaietii ceia din westernuri… Bun, se va zice ca romanii aveau probleme cu gunoierii (am inteles ca multe orase din Italia au inca asemenea probleme) dar aici sa vorbim de ceva ce mi-a sarit in ochi si in articolul tau: cosurile de gunoi. Unde arunca ei gunoaiele? Pe strada. Adica acele containere mari in care pune omul gunoiul la bloc, in cetatea asta eterna, sunt in mijlocul strazilor, dind miasme in toiul verii.
Nu am vrut sa fiu chiar atit de roman incit sa zic: uite ca poate fi si mai rau, dar dindu-mi tu exemplu Viena, nu m-am putut abtine sa amintesc Roma si probabil alte zeci de orase prin care se dovedeste ca problema gunoiului e una fundamentala!:)
Din partea mea de lume raportez ca lucrurile sunt sub control: prin centru e curat, insa imediat langa centru unde stau turcii, situatia e destul de tragica (nu chiar asa ca in poza ta). La noi in cartier este lux.
Insa un lucru concret – in fiecare noapte, fara gres, sunt oameni care curata parcurile si dimineata e luna totul. Pe strazi la fel, vesnic circula niste indivizi cu tot felul de aspiratoare la purtator.
Raportez si eu de la fata locului, din nordul americii de nord, ca si la noi e ca la Tudor. Oamenii in general nu prea arunca pe jos, dar, de exemplu tinerii locali sau oameni veniti din zone in care poza ta nu e nimic special, nu au respect fata de curatenia stradala. In fiecare noapte o armata de oameni aduna gunoiul de pe strazi. Parerea mea e ca gunoiul existent atrage gonui nou, deci, daca nu e curatat periodic, gunoiul tinde sa creasca.
In ultimele vizitele mele prin Timisoara am observat ca oamenii nu vad gramezile de gunoi ca pe ceva neaprata deranjant. Evident ca ei critica pe cineva asa fictiv (primaria? guvernu?) dar ei nu fac nimic spre a corecta situatia.
Inchei cu un citat drag mie „cind nimeni nu o sa mai arunce hartii pe jos nu o sa mai arunc nici eu”.
Situatia nu e asa de tragica nici in Timisoara in centru. Cum te departezi putin… Probabil ca in afara de centru traiesc doar turci.
Sa raportez si eu de aici: in lumea asta, exista o armata de oameni insarcinati cu adunatul gunoaielor, dar tot timpul zilei. Mai ales la mall-uri, se vad in actiune: au manusi albe si niste cosuri de nuiele pe un brat, iar in cealalta mina un soi de cleste cu care aduna de pe jos hirtiile si feluritele lucruri ce ramin. Nu sunt tocmai hirtii, bucatele de hirtie ce scapa accidental, bucati de sfoara, tare mi-e ca aduna si scamele. Oricum, rezultatul este ca nu am vazut la nicio ora vreo hirtie. Pe strazi e la fel, armate de oameni, banuiesc nu foarte bine platiti (cel putin asa se spune, ca sunt vai de ei) care aduna, si aduna, si aduna. Dar nici nu vad lume care sa arunce hirtia pe jos.
@Anonim: e greu de spus despre ce vorbeshti daca nu iti stim nici numele nici locatia :p
Dar sa mai spun ce am vazut in Tailanda in 2001. Munti de gunoaie, mai inalti de un metru, pe strada in Bangkok la ora 3:00am (cind am ajuns cu avionu). Pe la ora 8:00am cind am verificat din nou era curat luna. Cred ca ceva magic se intimpla pe la ora 5 de dispareau gramezile alea mari de gunoi.
@Aburel: e cunoscut ca in Tailanda bate un vint foarte puternic dimineata intre 3 si 5.
@Aburel: vina ii apartine pe jumatate lui mrx, sau, ca sa nu il acuz direct, site-ului sau, intrucit s-a intimplat „minunea” de a mi se posta un mesaj anonim si incomplet, desi eram autentificat. Cealalta jumatate de vina e a mea, pentru ca am apasat enter inainte de a scrie locul de unde scriu. Rectific ce pot: locul e Hong Kong, regiune autonoma speciala a Chinei:)
P.S. :P