În jocul despre care am mai povestit, copii (unii la propriu, alții doar la minte – eu adică) folosesc licori pentru a se revitaliza. Dacă îți dau monștrii prea tare la oase, bei licoare roșie și te însănătoșești. Dacă nu mai ai putere dă magie (albă of cors!) pentru că ai dat prea tare cu vraja în dușmeni, bei licoare albastră și vrăjeala revine. Licorile nu sînt alcoolice așa că se pot consuma, chiar în exces, fără conotații negative. Despre licoarea mov nu voi da acum detalii.
Pînă acum am fost doar într-o paranteză, acțiunea acum începe.
Pe un islaz virtual, doi protocavaleri încă insuficient de nobili s-au luat la harță. Unul a găsit primul o piatră ce trebuia spartă (nu e vorba de piatra din figură pentru că în figură nu e o piatră ci un zăcămînt). Celălalt a venit mai tîrziu și s-a băgat și el, neinvitat, la prăjitură. De aici a urmat o păruială pigmentată cu tot felul de expresii de jargon și invective ușoare. Întîmplător treceam prin zonă și le-am văzut dialogul. Conversația se desfășura sub atenta supraveghere a filtrului anti-trivialități din joc așa că puteam privi în deplină siguranță:
– ce faci ma nu te bagaa ma
– cei a tau
– nu te baga maa te roog k mi tre mai 2 sa fac lvl te roog
– pwla
– licoristule
Mai ca-mi vine sa ma bag si eu la jucat jocul asta daca tot m-am lasat de WoW :)
Hai pe serverul Pegasus ! :)