biserici.ro

După revoluție pe români i-a apucat fervoarea construirii de bisericuțe. Nu e vorba de sensul figurat al cuvîntului ci de cel propriu. În cele mai nefericite și neinspirate locuri sau poziții (una a răsărit în spatele Spitalului Județean din Timișoara, de-a curmezișul, ca o gheretă de langoș, alta în parcul din apropiere), cu cele mai nefericite materiale (imaginați-vă sacralitatea emanată de un altar de termopan), în cele mai nefericite culori sau configurații.

Delirul religios nu s-a oprit aici. La un moment dat orice act mai oficial, coborînd pînă la sfințirea noii mașini de spălat a familiei, era însoțit obligatoriu de o echipă de preoți care să bifeze și ei evenimentului. Noroc că moda asta a mai trecut.

Recensămintele din România raportează cifre record de ortodocși la hectar (la hectarul de pămînt necultivat, ramură la care sîntem fruntași în Europa). Felicitări domnilor recenzori. Mie personal mi s-a întîmplat ca la recensămînt să se încerce insistent schimbarea opțiunii religioase declarate de mine în formular. Mai exact cenzorul insista că el nu e interesat de convingerile mele sau de eticheta pe care mi-aș atribui-o eu personal: dacă am fost botezat la ortodocși trebuie să declar că sînt ortodox. Individul putea accepta relativ ușor opțiunea pentru o altă religie din lista lui dar în niciun caz nu a fost de acord să mă declare ateu. A fost nevoie de amenințarea mea explicită că-l voi reclama pentru falsificarea datelor declarate ca să ridice pixul de pe foaie din dreptul opțiunii “ortodox”. Oare cîți ortodocși au evitat să se ia la harță cu recenzorii și au fost raportați de statul român cu mîndrie ca ortodocși aproapefericiți? Ce le-am mai dat peste bot austroungurilor cu DOVADA!

Revoltător e că s-a ajuns pînă la a forța copii de diferite confesiuni sau nealiniați religios ca în școli de stat să înghită o foarte discutabilă propagandă ortodoxă. Copii de clasa întîi sînt speriați cu povești despre sfîrșitul lumii, draci, smoală și pucioasă, uneori în ciuda protestelor explicite ale părinților, fapt care încalcă grav libertăți cetățenești elementare. Sigur că libertatea nu e importantă cînd cauza e nobilă, am auzit asta de atîtea ori în istorie – păgînii trebuie creștinați – așa că fețele bisericești nu au probleme de conștiință și în orice caz nu numesc ceea ce fac pe banii statului și cu forța – “prozelitism”. Prozelitismul e prin definiție – prin definiția lor ca definitori oficiali – discuția despre orice altă religie decît cea ortodoxă.

Construcția de minibisericuțe derizorii s-a integrat uneori sinergic cu forțarea religiei (dacă se poate ortodoxe) în școli. Un exemplu de abuz este construcția unei astfel de bisericuțe în curtea Liceului Loga din aceeași preaortodoxă Timișoară. Ce caută construcția respectivă în perimetrul unei școli laice unde teoretic au drepturi egale atît ortodocșii cît și catolicii, protestanții, baptiștii sau – să scuip în sîn – chiar ateii, e greu de explicat de un minister al învățămîntului dintr-o țară europeană civilizată. “Noroc” că nu e ăsta cazul nostru.

Partea frumoasă e că de acum copiii în loc să învețe pentru teză, se vor putea duce la bisericuța anexă să facă niște rugăciuni pentru noroc, să bage o fisă la cutia milei și eventual după ce trag de manetă ar putea cîștiga un jackpot – o adeverință pe care scrie nota 5.

Atît de departe a mers propaganda religioasă ortodoxă încît mi s-a întîmplat de vreo două ori ca la aflarea opțiunii mele religioase atee, tineri să-mi spună șocați “nu am mai întîlnit niciodată un ateu”.

Citeam cu ceva vreme în urmă că în România bisericile se construiesc cu o rată anuală pozitivă semnificativă în timp ce în fiecare an multe școli se desființează. Investiții pentru un viitor ev mediu.

Unii ar putea interpreta proliferarea bisericuțelor de prost gust ca pe un lucru bun: fiecare ajunge să aibă acces imediat la casa Domnului, aproape de bătătură, chiar dacă bisericuța arată ca un container – locuință temporară de pe un șantier. Mie ca ateu mi se pare bagatelizarea spre batjocorire a noțiunii de biserică, noțiune cu care chiar ortodocșii convinși ar trebui să fie mai atenți decît mine.

Ce m-a făcut să-mi amintesc tocmai acum toate astea și să mă descarc de atîta exces de evlavie în scris?

E duminică, geamul e deschis, e prînz și de la bisericuța pusă prost după orice normă arhitectonică în coasta Spitalului Județean, dar corect din punct de vedere topologic-ortodox și în plus lîngă morgă (altă sinergie reușită), se aud niște zgomote patetice de talangă, ca și cum o vacă rătăcită ar plînge după stăpîn. E talanga cumpărată la ofertă de la supermarket – agățată la gîtul ortodoxiei democrate de cartier cu miros de mici și bere.