De N ori am fost tentat să scriu postul ăsta cînd m-am tot dat cu capul de noutăți introduse de prea-inteligenții Microsoft începînd cu Windows Vista.
Moda zilei e să spunem de bine de Windows 7. Acum un an nu puteai să nu-ți riști „statutul în comunitate” dacă ziceai ceva de bine de Vista. Nu era trendy, nu era moda zilei. Acum e invers, nu ești „fit in” dacă zici ceva de rău de Windows 7. Moda e o mare prostie pentru cei care o trăiesc și un mare dar pentru cei care profită de pe urma ei.
Windows 7 ESTE Vista. Asta nu e rău, e normal. Windows 7 e un Vista cu unele retușuri, cu optimizări și bugfixuri, cu lucruri mai bune, făcute pe baza de feedback, statistic – deci fără personalitate, și cu lucruri mai proaste, izvorîte din personalitatea cîte unui manager disperat să impresioneze. Windows 7 e mai bun decît Vista, relativ, prin prisma faptului că în el se regăsesc încă niște ani de rafinări, reparații, optimizări, muncă. Cum poți să ai o părere atît de proastă despre Vista și una atît de bună despre Windows 7 cînd cele 2 sînt esențialmente același lucru? Moda, spiritul de turmă, lipsa de înțelegere și teama de a nu fi considerat prost spunînd hăis cînd turma spune cea.
Cu nu mult timp în urmă la Microsoft lucrau oameni cu idei și cu personalitate. Produsele erau construite și evoluau nu după cel mai mic numitor comun dat de telefoane la serviciul de asistența clienți, nu statistic pe baza informațiilor culese de programele de feedback. Pe vremea aia existau oameni cu viziune care construiau produsele cu cap și coadă, după un fir „călăuzitor” și cu viziune. Tot mă gîndesc dacă să fi contat atît de mult Bill Gates, dacă plecarea lui a dus la degradarea sau chiar pierderea viziunii. Temporal cele 2 evenimente cam coincid: plecarea lui Bill Gates și pierderea cîrmei, vizibilă în produsele dezvoltate sînt aproximativ sincrone. O fi doar coincidență? Poate nu Bill Gates avea viziunile, poate avea doar curajul să le recunoască și forța în cadrul companiei să le acorde resurse umane, bănești și timp să crească în produse reale. Era omul care putea impune orice. Acum pare să fie o luptă pentru cine – ce impune din care rezultă vraiștea de care tot amîn să povestesc.
Simți cînd un soft este creat din convingeri, idei și pasiune comparativ cu unul creat pe bază de feedback și statistică. Cel creat de statistica sutelor de cereri ale clienților nu are nici direcție nici personalitate nici substanță. Poate fi comod de utilizat dar nu te inspiră, nu te pasionează, rămîne doar o sculă: utilă dar moartă. Comparați să zicem Visual Basic (nu .NET-ul ci cel clasic, să zicem v1 pînă la 3 pentru cei destul de bătrîni dar și 6 e relevant) cu Lotus Notes (sau IBM…). Unu e produs al pasiunii și viziunii. Rezultat? Un produs extraordinar care te vrăjea, te hipnotiza. Altul e produsul angajatului 8 ore la corporație. Rezultat? Mi-ar plăcea să citesc impresia despre Notes într-un comentariu la postul ăsta – te știi tu cel la care mă refer ;-)
M-am întins atîta cu analiza de „expert” și era să uit de unde am plecat (deși nu e niciun pericol, sînt multe exemple de dat despre vraiștea din Windows post XP din păcate, nu rămîneam fără final). Noroc că am facut screenshotul. Oricum problema nu mi-am rezolvat-o, o să încerc să o rezolv în paralel.
De unde a plecat azi frustrarea: vreau să setez viteza cursorului la mouse (sau viteza pentru dublu click). Deschid Control Panel – sursa principale a frustrării legate de vraiștea din Windows – și caut. Căutați cu mine:
Știam că nu voi găsi repede ce caut, mi s-a reconfirmat, așa că am început să citesc metodic de sus în jos toate opțiunile. E frustrantă doar ideea că aș putea face asta fiind un utilizator Windows de vreo 17 ani. După ce 17 ani folosești doar Windows, multe ore pe zi, nu te aștepți să ai astfel de probleme, să fii complet pierdut la tine acasă. Ei bine, din Vista mi se întîmplă frecvent treaba asta ori de cîte ori am o ceva de făcut în Control Panel, pe la rețea sau legată de vreo setare măcar vag atipică.
Buun, de unde setez mouse? După ce am citit tot am 2 candidați: Hardware and Sound și Change keyboard or other input methods. Niciuna nu promite dar altceva mai bun nu găsesc.
La Hardware and Sound o fi totuși că dincolo e treaba cu setările regionale. Să vedem:
O grămada de text mărunt scris. Nu pot citit toate astea așa că citesc doar capitolele, scrise cu litere mari și verzi. Știm doar că textele scrise mic sub fiecare capitol, grupare de setari sau cum să-i zic, se regăsesc oricum cînd deschidem gruparea cu click. Probabil treaba cu mouse-ul este la Devices and Printers deci dau click pe Devices and Printers:
Uaaa, uite mauși! Deși ceva îmi spune ca nu sînt unde trebuie… A fost prea ușor. Singurul lucru pe care îl rețin întotdeauna corect despre interfața post-XP din Control Panel sau la setările rețelei (de exemplu) e unul cît se poate de inutil: să nu mă bucur dacă mi se pare că am găsit ușor ceea ce căutam pentru că dacă am găsit ușor, sigur nu am găsit ce trebuia. Așa că nu m-am bucurat și am avut și de ce: am dat click dreapta pe mouse, am găsit Properties îngroșat în meniu și clar nu asta căutam așa că am închis și am reluat căutarea.
Știu că am „greșit” deja de 2 ori (dacă se poate spune vreodată că clientul greșește) dar pe cuvîntul meu că nu a fost niciodată intenționat. Am greșit prima dată crezînd în consecvența organizării interfeței, atunci cînd am dat click să deschid Devices and Printers. Credeam că modelul folderelor funcționează ȘI la capitolul Devices and Printers, că opțiunile scrise mic sub titlu se vor regăsi (eventual printre altele) cînd deschid capitolul așa că nu le-am citit pe toate. Greșit. Dacă mă uitam mai bine vedeam mic scris undeva sub Devices and Printers un „Mouse”. Nu l-am văzut deși am parcurs drumul de vreo 3 ori… așa că uite – am scris postul asta foarte lung. Dacă nu era nu se povestea. A doua greșeală: la click drepta pe mouse, simțindu-mă ca în Device Manager, am văzut doar Properties, bolduit. Nu am văzut prima opțiune din meniu: „Mouse settings”. Asta nu mai are scuză, doar e PRIMA opțiune în meniu, nu? Dacă nu citesc, să fiu sănătos va spune cel care a făcut designul la toată șandramaua. Da aș răspunde eu, DAR…. am o mică întrebare: cam cît de frecvent cineva are nevoie de Properties pe mouse, acolo unde nu poate face NIMIC, poate doar să privească o fereastră care îi aduce utila informație din imagine:
Demn de a fi setat ca opțiune implicită (bolduită) în meniu…
Comparativ, cît de des ar putea avea nevoie utilizatorul mediu să seteze de exemplu viteza de scroll pentru rotița de la mouse sau viteza de dublic click din dialogul Mouse Properties:
Ei bine, opțiunea asta li s-a părut mai puțin importantă celor de la MS deși nu numai că este incomparabil mai utilă (nici nu are cum avînd în vedere ca Mouse Properties e cam complet inutil), DAR include și „funcționalitatea” de la Properties în secțiunea (tab-ul) Hardware.
Aș întreba: pentru ce există două dialoguri cînd al doilea conține tot ce știe primul și mult mai mult? Și dacă tot a trebuit să existe două dialoguri din cine știe ce rațiune pe care nu o exclud, de ce au pus în meniul contextual ambele opțiuni? Era utilizatorul prea bine orientat, trebuia ajutat să se piardă? Nu era destul una și bună adică cea mai cuprinzătoare care întîmplător uneori poate fi și utilă? Și dacă tot a trebuit să existe două opțiuni în meniul contextual pe mouse, avînd în vedere utilitatea comparativă a celor două dialoguri și faptul că probabilitatea ca utilizatorul să aibe nevoie de al doilea este după mine MULT mai mare decît probabilitatea nevoii de primul, de ce au bolduit opțiunea cea mai inutilă?
Pentru că dacă nu schimbau ceva, Vista (și implicit Win7) nu erau destul de diferite de XP. Pentru că dacă nu complicau lucrurile, cineva nu era premiat pentru încă o idee remarcabilă a săptămînii pe etajul Control Panel în clădirea nu-știu-care din campusul Microsoft. Pentru că era prea simplu în XP, orice prost vedea mouse-ul din prima și Windows nu e un sistem de operare pentru proști iar Microsoft apreciaza inteligența (și răbdarea și nervii) utilizatorilor. Pentru că marketingul trebuia să vîndă ceva nou și cum vechiul XP era foarte bun la capitolul ăsta, nu contează dacă am stricat pe ici pe colo – trebuie să vindem noutăți. Pentru că, ce altceva să fi făcut 5 ani între XP și Vista? Cum și-ar fi justificat timpul „lucrat”. Pentru că au putut. Pentru că o luptă-i viața deci te luptă…
Cam ăsta e spiritul care definește ceea ce simt eu despre viziunea și organizarea din softurile MS de vreo cîțiva ani încoace: vraiștea. Nu poți spune că opțiunea nu (mai) există. Dacă te chinui o poți eventual găsi. Moda lucurilor ușor de descoperit însă a trecut. Acum lucrurile se ascund cu maximă abilitate, „in plain sight”. Așa se întîmplă cu Control Panel, cu setările de rețea, mouse, imprimantă, cu opțiunie de share la fișiere, cu regiunile click-abile despre care în ultima vreme nu ai cum să spui dacă sînt click-abile decît dacă orbecăiești insistent cu mouse-ul. (merită citit articolul legat dar mai ales comentariile de după)
Speranțe există încă. Moda este trecătoare, lucrurile trebuiesc schimbate iar. Va veni vremea Windowsului 9. Lucrurile se vor fi complicat destul din nou încît să vindem iar simplitatea, buna organizare și evidența. Acuși. Cei mai tineri dintre noi o vor prinde cu singuranță!