teme wordpress

Responsive: unul din cele mai imbecil alese cuvinte pentru a descrie altceva decât ar fi normal. S-a lipit ca rahatul de proverbialul ventilator. A observat cineva că în numele “responsiveness” practic toate temele WordPress arată și se comportă identic? Probabil nu ați băgat de seamă crezând că tot internetul utilizează o singură temă. Ei bine nu, sunt multe-multe teme acolo-afară, deosebirea dintre ele fiind aceea că toate folosesc în demo aceleași poze diferite: temele pentru site-uri de modă folosesc o femeie la modă, temele pentru fitness folosesc un bărbat musculos-lucios, temele pentru dentiști folosesc un rânjet absurd de alb, temele pentru modă folosesc… ați înțeles ideea. În afară de poze, toate temele sunt de fapt o listă verticală întreruptă de alte poze, tot diferite. Nu mai există azi posibilități de orientare, meniuri sau alte briz-brizuri care ar putea distrage mintea oricum puțină și obosită a cititorului de diferite poze. Practic toate site-urile WordPress “responsive” de azi sunt la fel de deștepte, funcționale și flexibile precum listingurile vomitate la metru de imprimantele anilor 70. Nu am conștientizat situația până când azi am vrut să schimb tema blogului la una – ați ghicit – responsivă (că “sensibilă” nu i-aș putea spune). Am căutat una câte una, manual (!) nu mai puțin de 120 de teme până când am înțeles că sunt într-o capcană: difereau doar hainele, mușchii, dinții din poze, eventual un efect de paralaxă ici-colo. Până și descrierile temelor de top erau parcă produse de un generator automat fără creier: aceleași cuvinte scrise în altă ordine, repetate la infinit, tastate de muncitori plătiți cu ora. Cum s-a ajuns aici? Cred că e ușor de intuit măcar în parte motivul: motorul evoluției e WordPress, adică html+php+javascript, un melanj exploziv de împuțit de incompetență, incultură profesională, prostie și amatorism autosuficient. Ce naște din pisică roade bune ob să iasă cum ar fi spus Grigore Ureche în blogul său sensibil. Mai pune și disperarea după SEO și faptul că Google depunctează site-urile “insensibile” și rezultatul e portretului robot al 90% din web-ul de azi: WordPress + lista nesfărșit de verticală de cuvinte fără rost + poze gata colorate + zilnicele vulnerabilități din diferitele teme identic de asemănătoare. Dar până la urmă pentru cine toate temele astea? Observați un cititor de poze colorate și responsive cum derulează impulsiv ecran după ecran, gunoiul nesfârșit al internetului de azi timp de … 10 stații de metrou. Coborâți împreună cu el și întrebați-l ce a “citit” în ultimele 15 minute. Va privi blocat în gol încercând să-și amintească măcar o poză cu o pisică, cât de cât ceva acolo… Păi atunci merită deranjul? E bună orice temă atâta timp cât se pot pune în ea poze colorate. Poate vă întrebați atunci de ce am vrut o temă “responsive”? Ca să poată publicul meu larg să citească pozele de pe blog chiar și în metrou.