Comparație între CD și vinil… are 2 cazuri: cazul album relativ recent vs album de până la începutul anilor 90. Pentru albume recente, majoritatea CD-urilor sună catastrofal (vezi Sia din postare anterioară). Comparativ vinilul sună MULT mai bine. De ce? Pentru că nu poți fizic imprima pe vinil abominația aia, sare acul (la propriu, nu e metaforă) și pentru că vinilul e lossy deci e mixat corect, fără teama producătorului că va fi copiat perfect la infinit. Deci nu e din cauza suportului ci din cauza că azi pe CD deliberat sunetul e ultra-distorsionat. Pentru albume mixate corect, nu distruse intenționat – CD sună corect, precis exact, perfect, impresionant. Vinil bun sună sâsâit, zgomotos, imprevizibil (nu ști niciodată când urmează următorul nou poc), neliniar din cauza corecției RIAA care se aude clar la înalte care sunt mai moi deci mai „umane” deci mai plăcute pt unii. Vinil nu are absolut niciun avantaj IMO ca mediu pentru sunet. Vinilul mai are o problema mare: la finalul unei fețe când viteza lineară scade mult, sunetul se aude foarte rău. Toate imperfecțiunle vinilului au un farmec subconștient pentru cei care în tinerețe au început să asculte muzică pe vinil, e sunetul din tinerețe. De unde revitalizarea vinilului la generații tinere? De la calitatea abominabila, deliberată a CD-urilor (sau streamingului că tot aia e), de la sclifoseală, snobism, necunoștere, disperarea de a impresiona.
MP3-vs-CD/flac/wav… aici e mai delicat. Sub 160kbit/s, mp3 e praf rău dacă e ascultat în scule decente. Devine acceptabil de la 256kbit/s dar există pasaje unde se aude clar murdăria de la compresie. Contează foarte mult ce asculți, Sia aia infect mixată nu are cum să se audă mai bine sau mai prost pe CD sau mp3. Vangelis Chariots of Fire The Play, acolo dacă asculți cu scule bune, mp3 taie (intenționat) sunet clar audibil (bass foarte profund), asumând corect că 99.99% din ascultători nu au cum să audă 18-25Hz deci merită sacrificat ca să acorde spațiu pentru frecvențe audibile mai ușor de majoritate. „Muzica” de azi de la radio se aude perfect ca mp3, aproape că se aude mai bine decât necomprimată pentru că la compresie se mai pierd din armonicile cauzate de clipping (destul de tragic ca stricând sunetul prin compresie să ajungi la un rezultat mai puțin deranjant decât originalul). Dacă vrei să auzi clar cum strică mp3 sunetul ascultă concert bine înregistrat, pasajele cu aplauze distinct audibile (nu stadion inregistrat de departe). Când aud compresia la aplauze opresc și caut flac :)
si ii dai tu gaura cu burghiul?
O fi doar hârtia negăurită.
Super, in felul asta sti ca n-a ascultat nimeni discul. As fi curios de o comparatie intre disc/cd/mp3 din punctul tau de vedere (auzire?).
Comparație între CD și vinil… are 2 cazuri: cazul album relativ recent vs album de până la începutul anilor 90. Pentru albume recente, majoritatea CD-urilor sună catastrofal (vezi Sia din postare anterioară). Comparativ vinilul sună MULT mai bine. De ce? Pentru că nu poți fizic imprima pe vinil abominația aia, sare acul (la propriu, nu e metaforă) și pentru că vinilul e lossy deci e mixat corect, fără teama producătorului că va fi copiat perfect la infinit. Deci nu e din cauza suportului ci din cauza că azi pe CD deliberat sunetul e ultra-distorsionat. Pentru albume mixate corect, nu distruse intenționat – CD sună corect, precis exact, perfect, impresionant. Vinil bun sună sâsâit, zgomotos, imprevizibil (nu ști niciodată când urmează următorul nou poc), neliniar din cauza corecției RIAA care se aude clar la înalte care sunt mai moi deci mai „umane” deci mai plăcute pt unii. Vinil nu are absolut niciun avantaj IMO ca mediu pentru sunet. Vinilul mai are o problema mare: la finalul unei fețe când viteza lineară scade mult, sunetul se aude foarte rău. Toate imperfecțiunle vinilului au un farmec subconștient pentru cei care în tinerețe au început să asculte muzică pe vinil, e sunetul din tinerețe. De unde revitalizarea vinilului la generații tinere? De la calitatea abominabila, deliberată a CD-urilor (sau streamingului că tot aia e), de la sclifoseală, snobism, necunoștere, disperarea de a impresiona.
MP3-vs-CD/flac/wav… aici e mai delicat. Sub 160kbit/s, mp3 e praf rău dacă e ascultat în scule decente. Devine acceptabil de la 256kbit/s dar există pasaje unde se aude clar murdăria de la compresie. Contează foarte mult ce asculți, Sia aia infect mixată nu are cum să se audă mai bine sau mai prost pe CD sau mp3. Vangelis Chariots of Fire The Play, acolo dacă asculți cu scule bune, mp3 taie (intenționat) sunet clar audibil (bass foarte profund), asumând corect că 99.99% din ascultători nu au cum să audă 18-25Hz deci merită sacrificat ca să acorde spațiu pentru frecvențe audibile mai ușor de majoritate. „Muzica” de azi de la radio se aude perfect ca mp3, aproape că se aude mai bine decât necomprimată pentru că la compresie se mai pierd din armonicile cauzate de clipping (destul de tragic ca stricând sunetul prin compresie să ajungi la un rezultat mai puțin deranjant decât originalul). Dacă vrei să auzi clar cum strică mp3 sunetul ascultă concert bine înregistrat, pasajele cu aplauze distinct audibile (nu stadion inregistrat de departe). Când aud compresia la aplauze opresc și caut flac :)
Merci mult! Foarte buna comparatia/ explicatia! Aproape ca imi vine sa cumpar un pick-up :)
Noroc că te-am răzgândit eu cu pick-up-ul :)