Am observat tone de tâmpiți cărora dacă zilele astea rezultatul alegerilor nu le convine, nu acceptă ideea de democrație. Nu pentru ei scriu, nu ar avea rost, mie îmi clarific: de ce dracu’ lumea idolatrizează democrația? Lumea care gândește adică.
Explicația e foarte simplă. E despre ce vrem noi contra ce vor ei. La început eram noi și ei și nu ne știam număra, eram prea primitivi să numărăm peste 60. Așa că pentru a decide dacă X (al nostru) sau Y (al lor) va fi rege, ne omoram pe capete, unu de aici, unu de dincolo (plus/minus). La urmă cei rămași constatau că toți ceilalți sunt morți deci cei rămași în picioare alegeau relaxați regele. Foarte simplu. Singura problemă era că în urma confruntării “electorale” rămânea foarte foarte multă mizerie pe străzi, mizerie care trebuia curățată de câștigători sau urma molima de la atâtea cadavre în putrefacție.
După generații și generații de astfel de “alegeri”, cei mai deștepți au decis că pentru a reduce mizeria din finalul procesului de decizie, mai bine se numără: unu de aici, unu de dincolo, atenție: fără să se omoare! Cei care au oameni în plus aleg regele. Simplu, curat, nedureros. Nu despre principii înalte e democrația ci despre evitarea mizeriei și molimelor de după “alegerile” tradiționale. E doar conveniență: hai să trăim cu toții dar totuși să punem un șef.
Pentru unii conceptul e prea complicat chiar și azi. Cretinii neagă înțelepciunea mileniilor pentru că nu le convine Y, număratul e prea complicat și ar prefera varianta clasică: unul mort aici, unul dincolo, sperând să fie mai dibaci la sportul ăsta decât adversarii. Cei mulți sunt prea comozi să-i omoare pe cei puțini pentru că ar fi prea multe cadavre de îngropat, pentru majoritate democrația întotdeauna pare preferabilă pentru că e mai comodă.
Admit că deși mă credeam mai breaz, recent mi-a venit și mie minunata idee că pentru a avea drept de vot, cetățenii ar trebui să-l câștige dând un examen. Mi s-a părut că am descoperit America. Greșit. De ce? Păi când a venit revoluția peste francezi, prostimea fără examen a tăiat capul educaților deștepți. Nu ajunge să iei examenul ca să contezi, uneori e suficient să ai topor sau să fii prost dar mult. Așa că dacă am introduce examen pentru dreptul de vot, l-ar lua 10% pentru că restul nu ar înțelege întrebarea. Restul de 90% ar ieși pe stradă trăgând după ei ghilotine cu zurgălăi. Care ar fi relevanța examenului? La final am rămâne fără 10% din populație adică doar cu cei picați la examen. Examenul ar fi noua corupție. Cei cu examenul luat ar fi noii penali.
Iaca azi prostimea din piață: la ce ar ajuta un examen? Argumentul lor e că există deci ocupă spațiu pe asfalt și admit că e un argument perfect valid, motiv pentru care înțeleg să aibă până și ei drept de vot. Generos, nu?
Așa că până la urmă sunt 2 alternative:
- tradițional: moare de aici unu, de dincolo unu și cine rămâne hotărăște
- postmodern: numărăm unu de aici și unu de dincolo și cei mai mulți hotărăsc
Observație: pentru alternativa 2 e nevoie să știm să numărăm deci nu va fi ușor.
Oare pentru care din cele 2 alternative ar opta azi minoritatea agresivă din stradă dacă ar pricepe ce înseamnă în mod concret renunțarea la democrație? Ar alege metoda “care pe care”? Le spun eu finalul (spoiler alert!): cei rămași în picioare după masacru ar alege bossul – deci bossul ar fi ales de… majoritate. Futui! Aproape democrație… Doar că pe jos ar fi foarte foarte multe hoituri. Oare ale cui?
Ceva parere despre democratia locala uzurpata de democratia centrala?
De exemplu provinciile care vor sa se desprinda de tara din care fac parte si tara nu le lasa.
In provincie populatia vrea sa se desprinda dar majoritatea tarii reprezentata prin guvernul central nu ii lasa.