log php

Am aruncat o privire asupra unui log Apache care părea anormal de mare. Iată un citat:

[Wed Jun 17 12:11:10.229007 2015] [:error] [pid 2168:tid 732] [client ::1:58828] PHP Warning:  date(): It is not safe to rely on the system’s timezone settings. You are *required* to use the date.timezone setting or the date_default_timezone_set() function. In case you used any of those methods and you are still getting this warning, you most likely misspelled the timezone identifier. We selected the timezone ‘UTC’ for now, but please set date.timezone to select your timezone. in C:\\Apache24\\htdocs\\netiq\\netiq.php on line 37

Ce de litere… Ce de cifre… Ce de semne…

De la început vedem preocuparea umanistă a autorului. Astfel acesta ne informează așa ca de la om la om că data de 17 iunie 2015 cade într-o zi de miercuri. Ora este și ea exprimată cu o grijă remarcabilă pentru exactitate – este vorba de fracțiunea 229007 a secundei a 10-a a minutului al 11-lea al orei prânzului. Narațiunea continuă în ritm săltăreț cu o paranteză dreaptă urmată surprinzător stilistic de două puncte al căror sens pentru mulți cititori poate rămâne nedeslușit pentru totdeauna. Tensiunea escaladează în relația cu clientul, fapt marcat prin două… două puncte. Urmează semnătura autorului cvasianonim (PHP) precedată de 2 spații consecutive pline de înțelesuri care ne introduc în subiect și anume nesiguranța pricinuită de fapta de a te baza în viața de zi cu zi pe setarea sistemului legată de fusul orar. În continuare autorul deja înfuriat subliniază necesitatea *imperativă* de a urma calea corectă în viață deși lasă cititorului șansa de a fi exonerat de culpă prin portița lăsată întredeschisă a îndoielii. Autorul nu exclude posibilitatea ca în ciuda atenționării, protagonistul să fi fost totuși cinstit, situație în care e cel mai probabil (deși tot nu e nimic sigur) ca acesta (cum care acesta? protagonistul) să fi greșit totuși în altă parte. În ciuda acestei avalanșe de suspiciuni, PHP a selectat pentru victimă fusul orar preferat dar insistă cu rugămintea să nu se mai repete. La final cu multă bunăvoință de care doar marile caractere sunt capabile după atâta efort, PHP ne dă (cu literă mică la început de propoziție fără predicat) adresa exactă a abaterii. Și aici textul e marcat de enigme aproape stănesciene care emană din repetarea aproape obsesivă a separatorului “\”.

O fi și Balzac pe lista de voluntari pehașpiști?