De când și-au pierdut orice speranță să mai repare Flash Player-ul și au înțeles că rescrierea lui de la zero e imposibilă, savanții de la Adobe se plictisesc. Așa de tare se plictisesc încât s-au gândit că ar fi timpul pentru o versiune nouă de Adobe Reader creativ numită DC – nu am idee De Ce. L-am instalat nu pentru că mi-l doream ci pentru că aveam nevoie. M-a cam contrariat maroul rău prevestitor cu iz de Ubuntu al icoanei dar am zis să nu fiu superstițios. Am deschis documentul cu care aveam de lucru și cum fereastra nu arăta chiar pe placul meu am zis hai să-l aranjez puțin. Încerc să ascund nu știu ce aiureala de cadru care ocupă întreaga parte dreaptă a ecranului (fiind oricum gol). Nu găsesc altă alternativă așa că mă uit după tradiționalul meniu View. Îl găsesc tradus Vizualizare și îl deschid:
TOATE opțiunile dezactivate. Hm mă gândesc, o fi protejat documentul meu deși mi-e greu să cred că ar putea fi protejat la zoom. Deschid alt document – la fel, toate opțiunile dezactivate.
Poate e ceva cu meniul Vizualizare, ia să vedem la Asistență:
Asta e culmea, ce nu am făcut bine?
Mă uit, mă minunez, încerc să înțeleg cu aș putea să-mi rezolv problema fără să folosesc meniurile deși e clar că situația nu poate rămâne așa. După câteva mișcări haotice și dezorientate de cursor deschid fără motiv meniul Editare:
Pentru că priveam ecranul cam oblic și soarele bătea destul de puternic, în primul moment mi s-a părut că primele 6 opțiuni din meniu sunt goale. Pun mâna în dreptul ecranului să umbresc puțin zona și parcă văd totuși ceva scris acolo. Mă concentrez mai bine: A..nu…lare, Reefectuare, da uite chiar scrie ceva. Bine dar de ce să scrie cu aproape-alb pe alb?? Încerc să găsesc o explicație. Poate pentru că e versiunea gratuită nu am acces la unele meniuri. Poate cu versiunea plătită vin și niște ochelari pe care îi pui pe USB și dintr-o dată vezi perfect toate opțiunile. Poate e o metodă perversă care să te facă să cumperi, un nou model de vânzare: PSO (Plătești sau îți Strici Ochii-ware). Sau poate, DOAR POATE, de fapt opțiunile gri din meniu nu sunt deloc dezactivate ci chiar din contră, sunt chiar exact perfect absolut active! Ce idee nebunească. Mă duc cu mouse-ul pe Preferințe… și dau un click neîncrezător cu aceleași așteptări cu care împingi peretele din bucătărie că poate se va deschide un pasaj secret, de care nu ai știut până acum, spre o cramă plină ochi de vin bun și vechi. Surpriza s-a produs și înțeleg dintr-o dată totul: griul e culoarea verii 2015 pentru opțiunile active din meniuri iar aproape-albul e în acest sezon culoarea oficială pentru opțiunile inactive. Adevărul e că dacă tot sunt inactive nici nu prea contează că nu reușești să vezi ce scrie, oricum nu le poți folosi, nu? E drept că există o curbă de învățare: la început încerci dar apoi înveți că nu are rost, nu e greu. Nu m-aș fi gândit niciodată să ușurez utilizarea și să aerisesc interfața prin afișarea textelor așa încât să fie imposibil de citit. Și uite așa vedem ce rol are soarta: dacă ar fi rescris Flash Player așa cum orice om simplu credea că ar fi normal, specialiștii de la Adobe nu ar mai fi avut timp să fie creativi.
Anul asta gri deschis e noul negru. Moda se schimba nu poti sa te opui schimbarii.