După mulți ani de la original, miniserialul Cosmos este refăcut.
Probabil e nedrept ca eu să compar Cosmosul de azi cu originalul. La urma urmelor originalul l-am văzut cu mintea proaspătă a unui copil și când ești tânăr totul e mai frumos.
Pentru mine cel de azi Cosmos ediția 2014 e prea fals, prea american, prea atent la fiecare cuvânt pentru a evita un proces cu cine știe ce pastor, prea militant evoluționist, prea Cartoon Network (a nu se confunda cu Disney!). Din Europa e mai greu să înțelegi nevoia americană de a înțelege până la urmă minunea… evoluției creației. Nici grimasele false ale noii gazde de culoare nu inspiră tocmai rigoare științifică.
Lăsând de-o parte aprecierile subiective, voi reda un citat interesant din episodul 4 în traducere cât pot de exactă:
Într-o zi el (Einstein) a început să se gândească la lumină și la cât de repede se deplasează. În viața de toate zilele întotdeauna măsurăm viteza unui obiect în mișcare în comparație cu altceva, ceva ce se presupune că nu se mișcă, ceva în cosmos ce nu se deplasează. De exemplu eu mă mișc cu aproximativ 10Km/h față de pământ. Dar după cum am spus mai devreme, Pământul se mișcă. Pământul se învârte cu mai mult de 1600Km/h în timp ce orbitează în jurul Soarelui cu peste 100.000Km/h și Soarele se mișcă prin galaxie cu jumătate de milion de mile pe oră…
Îmi amintesc de profesoara mea de fizică din liceu. Probabil i-ar fi dat nota 4 pentru cât de umanist amestecă milele cu Kilometri, așa – ca să se învețe minte pentru când (nu) va ajunge inginer că unitățile de măsură contează. Pentru “oamenii de știință” măsurile sunt lucruri prea efemere pentru a fi demne de atenție. 500.000 sună așa rotund încât merită schimbarea unității de măsură de dragul poeziei. Să nu mă las distras totuși, comoara acum urmează:
…iar Calea Lactee se mișcă prin univers cu aproape 1.5 milioane de mile pe oră.
În raport cu cine, Neil? Fă-te avocat! Ei vorbesc frumos, mult și fără sens. Acolo e de înțeles – judecătorii oricum dorm. Doamna Ilea ți-ar fi zis să stai jos că nu ai înțeles nimic. Carl Sagan ar fi fost rușinat de fostul viitor astronom pe care l-a dus pe ninsoare la autobuz ca peste ani să-i ia la mișto Comosul. Cum să citești un scenariu și să ajungi să contrazici la finalul paragrafului ceea ce ți-ai propus să demonstrezi cu 45 de secunde mai devreme? Mai că îmi vine să-i acord creaționistului concurent timp egal de emisie, poate e mai coerent. Totul este relativ dar nimic nu mai e chiar ca pe vremea mea…
Cred ca e o noua abordare a „stiintei”. Lucrurile sint vagi si superficiale cand au inca sens. In Through the Wormhole, Morgan Freeman, care e actor deci poate fi scuzat, ne explica, cum viata omului incepe pe la 3-4 ani pentru ca atunci incepe sa vrea sa fie integrat social. Dupa 3 minute ne explica cum a picatura de ulei intr-o farfurie cu apa aproape ca e vie. Sau poate chiar e. Poate lucrurile astea apar la montaj cind montiorul scoate din greseala cinte o propozitie care ar face totul sa aibe sens.