steve jobs

A murit Steve Jobs.

Cît a trăit, pentru mine personajul Jobs a reprezentat întruparea răului în IT, așa cum pentru alte generații de zănatici ca mine, RĂUL era reprezentat de Bill Gates. Mi s-ar părea jenant ca moartea lui și presiunea “corectitudinii politice” să mă facă să gîndesc sau să spun altceva acum. Nu cred în vorba “despre morți numai de bine”. Sînt o grămadă de lucruri de spus despre influența persoanei și personalității Steve Jobs asupra IT-ului și a culturii pop. Dacă acum 2 săptămîni personajul și influența sa mi se păreau importante și malefice, moartea sa nu a adus niciun fapt nou care să-mi schimbe vederile.

Steve Jobs a fost un geniu. Așa cum fanii lui Michael Jackson l-au plîns imitîndu-i drept omagiu îmbrăcămintea, frizura, gesturile, așa au făcut și fanii lui Steve Jobs. Diferența e arta în care cei doi s-au arătat desăvîrșiți: Michael Jackson în muzică, Steve Jobs în vînzări.

Influența majoră asupra unui domeniu, așa cum a fost cea exercitată de Steve Jobs nu înseamnă neapărat și influență pozitivă. Pentru mine Steve Jobs rămîne și după moarte un personaj cu o influență profund negativă asupra ecosistemului IT și a viitorului său. Tragedia personală nu intră în discuția de față. Steve Jobs a arătat Capitalismului cît de imbecil poate fi cu adevărat clientul și cum pentru modă sau niște sclipici poți transforma clientul în sclav care să te adore. A fost un pionier. Facebook și alții de teapa lor îi duc moștenirea pe noi culmi.

Nu pot să nu creditez cu ceva bun inteligența lui Steve Jobs. Acum după moarte îi acord cumva credit, fără nicio bază în fapte, doar pe seama naivității mele care îmi spune că în oricine există ceva bun. Mă uit la clipul publicitar pentru Apple cu parafraza după 1984 actor principal fiind IBM – big brother. Mulțimea isterizată din sală iubea marele frate de pe ecran și exulta fericire hipnotică. Era ceea ce Apple la vremea respectivă considera demn de dispreț. Ca întotdeauna modalitatea lor de expresie era de a spune rău despre dușmani, e mai eficient la public decît să spui bine de tine.

Mă uit în comparație la prezentările iPhone din ultimii ani unde mulțimea exulta hipnotizată iar pe scenă era Steve Jobs. Apple și Steve Jobs au devenit exact ceea ce aparent urau și considerau demn de dispreț la început sau cel puțin așa ar fi trebuit să creadă clientul. Nu se poate ca Steve Jobs undeva în conștiința lui să nu fi observat cum a devenit atît de asemănător cu subiectul disprețului său de la începuturi, nu se poate ca în forul său intim să nu se fi simțit jenat de ceea ce a făcut capitalismul sălbatic, acționarii, presiunea faimei și foamea de bani din el. Sper ca undeva în memoriile sale să găsesc o aluzie la problema asta morală, aluzie care în ochii mei l-ar reabilita. Era destul de deștept să înțeleagă cum jocul l-a depășit moral, transformîndu-l în simbolul controlului și a cenzurii în lumea IT – Big Brother. Sau poate asta să-și fi dorit de la început?

Odihnească-se în pace!