oamenii de știința, episodul N+2

Din lungul serial al oamenilor de știință la frontierele cunoașterii am recepționat azi la radioul din mașină încă un episod. La BBC (despre care sigur o să scriu o postare separată), la emisiunea de științe avansate, 20 de minute sunt dedicate unei descoperiri epocale – nici nu sînt sigur dacă nu cumva bate deja spre invenție.

Se făcea că un cercetător aflat la studii postdoctorale (mă trec fiorii de venerație) la Universitatea din Alberta (o fi și asta tot una singură precum Laboratorul de Lîngă Londra), cercetătorul zic a descoperit o mare descoperire. Adînc înfipte în “Chihlimbarul Canadian” – toata lumea în picioare și mîna la inimă – e posibil să se intoneze imnul – a găsit post-doctorul nostru niște rămășițe de dinozauri. Deci cred că pînă la urmă e descoperire, nu invenție cum e apa caldă. Aflăm de la post-doctorul autor al faptei că din păcate Chihlimbarul Canadian se sfarmă ușor și nu e bun pentru bijuterii așa că pe bună dreptate ne întrebăm toți ocupanții autoturismului (adică eu și cățelul meu) ce mai rămîne remarcabil în toată descoperirea… Ei bine, rămîne! Pentru că rămășițele de dinozaur fosilizate în Chilimbarul Canadian arată urmele unor… propo-pene. Uau… Și ce înseamnă asta concret pentru viața noastră de fiecare zi și pentru sistemul bancar mondial în ansamblu? Păi înseamnă că dinozaurii, unii dintre ei cel puțin, aveau ceva început de pene DEECI trage ager concluzia post-doctorul DECI atenție șoc & groază: păsările actuale sunt clar urmașele dinozaurilor, singurele urmașe ar îndrăzni cercetătorul canadian să afirme deși pentru partea asta a afirmației caută încă dovezi – nu îmi dau seama de ce natură – tot în Chihlimbarul țării sale.

Remarcabil, nu am pentru descoperirea post-doctorului decît 286 de cuvinte pînă în acest moment. Îmi amintesc că eu însumi am absolvit o Școala Generală, aflîndu-mă acum în postura de post-școlit-general deci numai bun de săpat după penele vreunui cal verde. Pe vremea aceea la, aflîndu-mă în ciclul primar, se vorbea conspirativ în pauze printre inițiați că aparent găinile împreună cu alte păsărele ar fi verișoare cu reptilele și urmașele dinozaurilor pe bază de pene și solzi de pe picioare. Și acum îmi amintesc poza fosilei de dinozaur cu dinți și aripi imortalizat în sedimente în poziție de yoga pe care copiii și-o arătau unul altuia în mare taină. Au fost nevoie de mulți ani, de avansuri în știință și tehnologie, de o țară primitoare și dornică să arunce cu banii și de un om de știință post-doctor cu o viziune de avangardă pentru a confirma ceea ce demult se zvonea. Întotdeauna am avut o părere bună despre botaniștii canadieni și cercetătorul din episodul de azi mi-a reconfirmat-o cu toată prisosința de care nu mai era nevoie – dacă pot spune așa.

5 thoughts on “oamenii de știința, episodul N+2”

  1. Deci un om cu carte analizeaza chihlimbaru si ii da, cu virgula, ca este adevarat ce se credea de catre copii dintr-a sasea be, si anume ca gaina e un fel de dinozaur mic. Daca ne uitam la curcan nu cred ca mai putem sa avem dubii in acest domeniu. Eu cred ca e ura! ca incepeam sa cred ca pamantul are cam 4000 de ani vechime si fosilele a fost puse de dzeu ca sa ne incerce credinta.

    1. Tu dintre toți nu ar trebui să-ți bați joc pentru că dacă nu era doctorul acela din Alberta Canăzii, noi rămîneam la credința oficială că găina e un fel de maniferă mică decît făcătoare de ouă deși s-au mai văzut atît cazuri de găini născătoare de pui vii cît și de manifere mici ouătoare. Singura excepție ce mai trebuia rezolvată e de ce manifera găină are așa blană… deasă.

  2. Pot sa spuna ca eu cind am fost in Alberta nu am vazut nici o universitate … deci nu shtiu cit de adevarata e stirea. Pe de alta parte nici gaini nu am vazut. Cel putin nu vii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *