caransebeș.ro

De treci codrii de aramă și ajungi obosit și însetat la Caransebeș, indiferent pe unde ai încerca să te strecori în localitate, nu te poți sustrage țipătului disperat după mila divină.

Vrei – nu vrei, la intrările în Caransebeș trebuie să asiști la deșănțata și indecenta expunere a credinței primarului sau consilierilor – că primăria nu poate fi personificată chiar în așa hal. Așadar primarul – bănuiesc – din binecuvîntata localitate consideră de cuviință să-i arate lui Dumnezeu pe panouri imense că-i e umil supus. Nu aș avea nimic împotrivă dacă primarul pe banii lui și-ar tapeta baia proprie și personală cu postere rupte din Credința Astăzi și Mîine pe aprilie. Mai dubios moral și mai ales financiar mi se pare să arunci banii comunității pe mizere afișaje de prostie deghizată în smerită credință. Probabil cu mintea sa atît-ajutătoare, primarul credincios crede (sic) că dacă panourile sînt mai mari, mai multe și mai viu colorate, lui Dumnezeu îi va fi mai greu să le treacă cu vederea chiar și din înaltul cerului de unde El împărățește întregul Caransebeș + suburbiile.

Să nu discutăm de eventualii cetățeni contribuabili în forțat-creștina cetate, ale căror sentimente religioase necreștine (evident greșite), ar putea fi rănite de panourile primărești. Dacă nu le place să se mute dracului – scuzați – în altă parte. Să discutăm mai bine despre banii comunității pe care primarul a hotărît că-și poate cumpăra tichet de loc în trenul spre nemurire. Dacă domnul primar nu ar fi plătit din punga cetățenească pentru oroarea estetică din imagine și de banii aruncați pe afișaje ar fi dat de mîncare cîtorva copii săraci pe care cu siguranță îi are în localitate prin grija aceluiași Domn, cum ar fi stat lucrurile? Era insuficient de creștinesc gestul? E drept că nu se mai putea făli la fel de public domnul primar pentru că fapta nu era vîrîtă cu forța zilnic în ochii tuturor trecătorilor și a Domnului Dumnezeu așa că nu prea aducea niciun folos.

Îndrăznesc să calculez după ecuațiile care guvernează chiar spațiul spiritual de unde primarele își ex-trage inspirația că hrana dată cîtorva copii săraci ar fi valorat în ochii lui Dumnezeu de vreo 890.221.802 ori cît deșănțata bravadă religioasă la margine de drum caransebeșan. Singura problemă e că primarul credincios nu înțelege prea bine nici legile ce-i guvernează propria credință. Sau poate din contră? Ce pare că înțelege foarte bine primarul Caransebeșului e psihologia turmei de rumegătoare alegătoare. Pentru turmă și alegerile următoare a pus el ditamai panourile nu pentru Domnul Dumnezeu, stîngaci și penibil invocat la drumul mare și plin de gropi. Nu bilet mai în față în rai a vrut primarul să-și cumpere cu plasticul urît inscripționat ci simpatia bovină necesară unui nou mandat.