Cu vreo 2-3 ani în urmă citeam știrea că un manager destul de sus plasat la Intel, la o conferință despre hardware a avut de transmis “industriei” următorul mesaj: băieți, aveți grijă cum faceți designul calculatoarelor pentru că niște studii interne ale noastre arată că utilizatorii au serioase probleme în a găsi butonul de pornire/oprire.
Scriitorii pe website-urile de știri făceau poante pe seama bietului “executiv” care a avut curajul să riște ridicolul spunîndu-le verde în față producătorilor că lucrurile stau cu adevărat prost la capitolul design.
Recent am avut de lucru cu un calculator nou, Compaq, de un negru strălucitor. Carcasa era frumoasă, relativ solidă, se ținea mai bine decît un calculator asamblat în tabla de conserve de 15 euro. I-am pus toate cablurile și am ajuns să îl pornesc.
Am întins mîna după butonul de pornire dar nu aveam unde să apăs. Masca neagră cu o dungă metalică rînjea spre mine sfidător: “hai să vedem cît ești de deștept, pornește-mă”.
Am început să caut după ușițe pe partea frontală, poate au ascuns butonul de pornire sub ceva protector. Nicio bucată din suprafața măștii nu s-a desprins destul de ușor așa că mi-am dat seama că nu existau ușițe.
M-am uitat iar la carcasă de data asta frustrat. Era momentul cînd simțeam cum Compaq își bat joc de mine. Am început să mă gîndesc cum prin absurd, o fi apărut o metodă nouă de a porni calculatorul cu mijloace software. Poate nu mai merge ca pe vremuri, îl pornești doar de la tastatură. Nu am reușit nici așa. Mă uitam la el ca la urs, nu puteam să cred ce mi se întîmpla. Mi-am amintit atunci de bietul executiv de la Intel și de ridicolul în care a căzut spunîndu-le artiștilor designeri despre utilizatorii care nu găsesc butonul de pornire. A urmat și momentul incredibil în care am luat hîrtiile din cutie și am început să caut instrucțiuni despre pornirea calculatorului. Nici asta nu a ajutat. Eram nervos iar el rînjea la mine ironic și inert. Oricît pare de absurd, am început să caut pe internet despre modelul respectiv de calculator orice informație legată de pornire. Nimic.
În final mi-am spus că sigur butonul există și am început să explorez fiecare centimetru al carcasei, nu doar masca frontală. La urmă am găsit și iregularitatea care era butonul de pornire, pe un colț lateral al carcasei. Calculatorul era jos, lîngă birou, iar butonul plasat atît de bine în lateral sus și cu o formă atît de artistică era inaccesibil din poziția respectivă fiind aproape lipit de birou.
A fost un exercițiu de frustrare primit ca bonus pentru calculatorul cumpărat de la o firmă cunoscută, nu de la te miri ce chinezi fără considerație pentru nervii clientului.
O fi foarte bine construit calculatorul ăsta, cu considerații super-inteligente despre răcire, eficiență, stabilitate, zgomot, consum sau mai știu eu ce. Eșecul de design legat de butonul de pornire mă face să cred că în zone mai complicate, soluțiile ar putea fi și mai triste. Parcă dacă am un calculator mi-ar plăcea să-i pot bănui pe cei care l-au construit de ceva bun simț comun. Mă bucur că nu e calculatorul meu.
Parca tin minte de mult de tot o carcasa fara buton. Se pornea de la intrerupatorul de la sursa. Pe vremea aia sursele nu erau ATX.
Pe vremea cînd nu erau încă surse ATX ci AT, butonul de pornire era unu 1-0 (ca și întrerupătorul pentru becuri) dar nu îl puteai rata, era mare și vizibil pe carcasă.
Adevarul e ca butonul de pornire e la 3cm de butonul de eject cd deci in principiu daca ajungi la cel din urma ajungi si la butonul de pornit.
Nu era vorba că nu puteam ajunge la el, era vorba că nu-l găseam. Nu e pe panoul frontal, nu are o formă foarte normală, e într-o pozitiție neobișnuită și calculatorul era lipit cu partea laterală de birou. Poți ajunge la el dacă știi unde vrei să ajungi…