țară de rahat – 2

De fiecare dată cînd președintele are cîte o scurgere ideatică scîrboasă pe orificiul numit în cazul altor persoane gură, am impresia că mai josnic nu se poate. De fiecare dată personajul îmi dovedește în cel mai scurt timp că l-am subestimat.

Ieri purtătorul de cuvînt al președintelui României, numitul Valeriu Turcan, a spus țării următoarele:

Valeriu Turcan - purtător de cuvînt preșidinție "Președintele consideră că declarația domnului Geoană este una lipsită de onestitate, care confirmă lipsa de caracter a acestuia. Când o țară întreagă a văzut că ai fost bichonul lui Vîntu și că la comandă te-ai băgat cu el în jacuzzi la relaxare, să vii după aceea să spui că alții au fost tovarăși cu el, asta-i culmea tupeului, pe românește."

Greu de comentat momentul rușinos din existența românului ăstuia că despre angajatorul său aveam deja o părere. Cum poți să debitezi astfel de abjecții din funcția oficială de purtător de cuvînt al președintelui unei țări? Așa ceva mi s-ar părea degradant să spun și pe un forum semnînd “lașul anonim”. Cît de infinită poate fi murdăria internă a oamenilor ăstora care au tupeul (că despre tupeu ne vorbește individul) să spună așa ceva arătîndu-și fața?

Valeriule, dacă aveai o picătură de educație, chiar în condițiile în care ai fi muritor de foame și mizerabilul spor de rușine primit lunar de la președinte ți-ar fi ultima sursă de hrană, ai fi putut adăuga acolo un salvator “președintele afirmă” sau orice altă formulă care să arate clar că dejecțiile sînt creația celui al cărui cuvînt cu necinste îl porți. Murdară meserie ți-ai ales. Mi-ar sta în gît pîinea cumpărată pe banii primiți în schimbul unor astfel de prestații. O prostituată de pe centură mi se pare infinit mai respectabilă.

Mi-e rușine de cetățenia murdară pe care o am și mi-e cu atît mai greu să o suport cu cît eu ca simplu cetățean nu primesc sporul lunar de care spuneam, cuvenit gunoierilor și purtătorilor de cuvînt prezidențiali.

5 thoughts on “țară de rahat – 2”

  1. Politicienii sint peste tot la fel. In alte tari poate nu se intimpla asa de des si poate nu la nivele asa inalte dar se intimpla. Uite numai la doamna Sarah Palin, dumneai putea in teorie sa ajunga vice-presedinte al SUA.

  2. Citatul care îl redai începe:”Președintele consideră că …
    Mi sw pare că ar fi cam egal cu ce vrei tu.

    1. Prima fraza (si singura acceptabila) incepe asa. Dupa prima fraza se schimba complet si tonul si persoana de adresare si gama si cocina redactionala. A doua fraza care nu se leaga in niciun fel de prima trebuia neaparat pusa in gura autorului in mod explicit, altfel cred ca e de nereprodus de un om normal, chiar si pe bani.

  3. Purtatorul de cuvint nu are pareri personale. E implicit ca, daca face o afirmatie, o face in numele celui caruia ii poarta cuvintul.

    1. Mie mi s-a părut că atunci cînd a început cu persoana a doua singular (de povestitor sau de ce o fi ea), ăla e punctul în care discuția nu mai poate fi o purtare oficială de cuvînt ci e o considerație personală. Greșala mea ;) Oricum e urît mod de a-ți cîștiga existența.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *