|
|
 Am luat azi iar Timișoara la pas. Am aflat cu această ocazie că stau să vină alegerile locale. Nu am aflat și cînd vor avea ele loc dar sper să aflu la timp ca să pot ajunge să votez.
Timișoara ca orice oraș care se vrea civilizat, se străduiește să se automurdărească. Toate străzile, clădirile sau intersecțiile semnificative sînt dens împănate cu reclame de prost gust, indicatoare de direcționare spre supermarketuri, hemoroizi, fisuri anale și mai recent, în vremuri premergătoare alegerilor cu… personaje disperate să fie alese.
Paranteză: cu greu pot fi bănuit de simpatii PDL-iste sau băsiste. Cine e tentat să creadă asta e rugat să citească 2-3 postări pe această temă pentru edificare. Pe de altă parte declar pe proprie răspundere că echipa actuală de la primărie cu rezultantă și rezultate veșnic nule m-a obosit prin nulitate în atîția amar de ani de cînd nici măcar nu încearcă. Deci ducă-se. Dacă ar fi să votez azi un partid aș vota PNL sau USL deci domnul Robu ar avea toate șansele să fie subiectiv favorizat în ochii mei. Cu domnul Nicolae Robu nu am avut niciodată nicio legătură directă sau indirectă, nu m-a picat, trecut sau notat la vreun examen, chiar nu am avut nicio treabă personală. Așadar îmi permit luxul să-l privesc exact ca un alegător, poate ceva mai atipic, un alegător care speră că nu va vota doar cu… pixul. Gata paranteza.
PNL se forțează de ani de zile să împingă în față figura lui Nicolae Robu. Dacă îi studiezi pagina de prezentare de pe site-ul web al Universității “Politehnica” din Timișoara (proastă inspirație a avut mintea care a inclus ghilimele în titulatura oficială… îngrozitor), vei fi copleșit de atîtea merite, funcții, studii, realizări și lucrări. Cum poate avea un singur om timpul fizic să fie și să facă atîtea este greu de înțeles și în mintea mea se conectează cu altceva: cele mai corupte domenii din România, în care impostura este o trăsătură absolut necesară – justiție, sănătate, administrație și… învățămînt – în special universitar. Poate conexiunea e greșită, omul poate fi cu adevărat prodigios în ciuda aparențelor.
Și pentru că tocmai am vorbit de aparențe, să le privim mai atent. Adevărul ultim nu ne interesează – vorbim acum din punctul de vedere al alegătorului.
Nicolae Robu așa cum se vede, privit de alegătorul mediu: vorbă fadă, carismă… complexă avînd componenta reală evident negativă (de cea imaginară îl las să se bucure singur în forul său interior), personajul cu greu poate fi urmărit dincolo de a doua propoziție a primei fraze. Cine reușește să asiste conștient la finalul unui paragraf rostit de Nicolae Robu are în mod clar interese care să-l facă un alegător atipic (familie, prieteni sau dușmani apropiați etc.). Cu toate astea, omul poate ascunde comori interioare inexprimabile sau pe care propriile mijloace nu-i permit să le exprime. Dacă mă gîndesc la paralela inginer – cîine (ambii au priviri inteligente dar niciunul nu știe să se exprime), cum domnul Robu clar nu se știe exprima pentru alegători, am sperat ca măcar în privirea lui să zăresc scînteia care să-l salveze. Așa cum văd eu lucrurile, privirea nu-l trădează.
Rezumat parțial: deși trebuia să fie subiectiv favorizat în ochii mei de alegător, Nicolae Robu, pe baza carismei, vorbei, a CV-ului și a reputației domniei sale printre semenii în ale științei pare o alegere neinspirată pentru PNL sau USL. Măcar Ciuhandu nu duhnește de impostură. Dacă USL omitea inteligent fața lui Robu de pe afișe, îl convingea să se abțină de la prezențe televizate și titra doar PNL+PSD = JOS BĂSESCU, șansele de reușită erau după mine mult mai mari.
Să revin la plimbarea prin Timișoara plină de mizerie publicitară. Am trecut prin Piața Libertății (oare tot așa îi spune sau au botezat-o și pe asta după cine știe ce portar rezervă de la Ripensia), prin piața Unirii, pe lîngă fostul CEC (intersecția de lîngă Iulius Mall). În fiecare din aceste locuri era amplasat cîte un cort electoral cu chipul fostului rector – actual deținător de funcție universitară inventată tocmai de domnia sa spre uz propriu.
Pînă aici nimic extraordinar, e campanie electorală deci vorba aia… chipul prostului pe toate gardurile (nu la domnul Robu mă refer – desigur). Partea mai interesantă este că FIECARE din aceste corturi care îl promovau pe numitul Robu Nicolae avea lipită o dedicație din partea primăriei la care domul Robu prin prezenta tocmai aspira:
 |
Ce ne spune textul cu roșu amplasat sub bărbia personalității universitare timișorene? Că domnul Robu, pretendent la primărie și-a parcat șatra electorală în loc nepermis.
Că domnul Robu face ilegalități (prin mijlocirea echipei fără îndoială) nu mă miră absolut deloc. E firesc să fii mincinos și impostor nu doar în domeniul universitar ci și în politică.
Modelul tipic este că omul politic se alege (cu investiții substanțiale de cele mai multe ori) pentru a putea apoi să facă liniștit ilegalități (să fure, delapideze, calce pietoni nevinovați el însuși sau prin delegare asupra membrilor familiei etc).
Capabilul domn Robu încearcă un model disruptiv: nu se alege ca apoi să facă ilegalități liniștit, ăsta e modelul pașoptist deci caduc. Domnia sa ca un erudit om de știință ia curajos de guler cauzalitatea și o folosește pe dos, în favoarea sa: face ilegalități tocmai pentru a fi ales. Nu știm încă dacă după alegeri va face mai liniștit și alte ilegalități dar e ușor de bănuit dacă ar fi să extrapolăm comportamentul actual.
|
Mesaj zadarnic către un posibil viitor ales:
Domnule Robu: dacă tot credeți că nu puteți să vă desăvîrșiți CV-ul fără a fi și primar de muncipiu, cred că aveați toate șansele să profitați de nemulțumirea alegătorilor în ce privește situația actuală a României și să stați rezervat în umbra partidelor care vă susțin. Mă întreb de ce țineți să vă diminuați șansele promovîndu-vă la un mod care vă dezavantajează și în plus încălcînd atît de evident legea. O fi asta “victoria” de care Timișoara are în 2012 nevoie? Dacă pur și simplu lipseați din peisaj ați fi primit sigur votul meu. Așa cum vă forțați cu disperare și mijloace ilegale (după spusele autorităților) să vă aleg (eu alegătorul anonim adică), mi-e teamă că aiasta nu se poate. Și încă un lucru de minim bun simț: mutați vă rog cît mai repede șatrele electorale de prost gust ce vă poartă chipul undeva în zona… legalității.
Arrays
An array in PHP is actually an ordered map […]; it can be treated as an array, list (vector), hash table (an implementation of a map), dictionary, collection, stack, queue, and probably more.
php.net – manual oficial php.
Despre cît de bine e scris Android pe ici pe colo prin părțile esențiale am mai povestit odată. Atunci o făceam mai mult bazat pe miros, intuiție și analiză indirectă decît pe dovezi palpabile. Acum avem fapte mai concrete.
O echipă de băieți deștepți a avut inspirația să se joace cu sursele Android dacă tot sînt ele așa deschise. Au luat frumos grămada de surse Java puse la dispoziția poporului cu generozitate de compania de publicitate pe internet și le-au trecut printr-o sculă automată de conversie în C#. De subliniat că în urma conversiei automate rezultă cod care de departe NU e gîndit și optimizat pentru platforma țintă ci e în cel mai fericit caz compilabil și funcțional. Așadar codul C# rezultat nu e unul stelar ca și calitate, nici pe departe, dar – minune mare – compilat a dat naștere unui Android… funcțional! A rezultat un proiect de cercetare numit XobotOS, fără Java, fără Dalvik, cu unele mici părți care țin de grafică lăsate neconvertite pentru că ar fi cerut un efort prea mare pentru un simplu joc.
Echipa care a făcut întreaga manevră stă în spatele unui proiect vechi open-source, Mono, o implementare alternativă .Net.
Băieții susțin textual pe blogul lor că C# a evoluat de la a fi o alternativă ceva mai bună decît Java la ceva ce azi e ani lumină înainte. Sună rău de tot pentru Google dar Google sunt prea mari ca să nu poată absorbi orice umilință.
Tupeul tinerilor rebeli nu s-a oprit aici, curajoșii au avut interesul să vadă cum se compară mașina lor virtuală Mono cu mașina virtuală Java de la Google – Dalvik – pentru care în zilele astea Oracle îi cam plimbă pe la tribunal pe chiar Larry Page și Sergey Brin în legătura cu furăciuni de cod sursă (de unde se vede că nici să fure nu prea se pricep specialiștii de la Google).
Iată cum arată comparativ performanța Mono față de Dalvik într-un necruțător și sintetic grafic:
 Cîteva teste uzuale cînd vine vorba de comparații de viteză între diferite platforme sau limbaje ne arată cît de monstruos de prost se întîmplă lucrurile la Google.
Mono rulează teste bazate pe cod cu logică elementară cu 800% (și chiar mai mult!) mai rapid decît glorioasa furăciune Java.
Cred că aici nu e vorba de un simplu și popular “mai rapid”, aici ar trebui folosită sintagma din literatura de specialitate “spală cu ei pe jos”.
Cît de penibil se simt băieții de la Google care nici să fure nu s-au prea priceput… nu am idee. Mai umilit decît să fii bătut cu peste 800% de codul tău translatat automat într-un limbaj țintă străin, e drept cu singura mică diferență că în loc de Java+Dalvik s-a pus C#+Mono…
Toate astea în condițiile în care implementarea Google e evident și conștient furată de la Sun / Oracle după cum chiar angajați Google afirmau în momentul începerii “antreprizei” Android în e-mailuri interne care au ajuns și la tribunal.
Comparativ cu Java pentru care acum juriul din proces e instruit că API-urile sunt subiect de copyright și care se vede mai sus cam cît de bine merge după ce a fost manipulat atîția ani de… cei mai perfecți specialiști mondiali ai planetei, C# și cam toată infrastructura .Net sunt standardizate ISO deci pentru ele Microsoft nu poate și a promis oficial (cu putere de contract) că nu va da niciodată pe nimeni în judecată pentru orice patent sau copyright asociate. Mai mult, pentru .Net existau medii de dezvoltare atît proprietare cît și open-source mature și de o calitate greu de contestat.
Cît de prost să fii să alegi să furi ceva atît de prost cînd puteai lua gratis… ceva atît de bun măcar comparativ vorbind? Cît de prost să fii să furi chiar cu copy / paste în cod care ști bine că va ajunge open-source deci la dispoziția celui pe care l-ai furat, cunoscut cu istoric litigios foarte încărcat?
Cum ar fi arătat graficele de performanță de mai sus dacă ar fi fost vorba să comparăm cod scris special din start pentru Mono și C# (în loc de cod gîndit pentru Java / Dalvik și convertit automat) și dacă anii petrecuți cu optimizarea Java ar fi fost investiți în calea alternativă? Foarte posibil viteza în varianta .Net era chiar dublă față de ce vedem în experimentul despre care dacă nu ar fi mai bine nu s-ar povesti. Foarte posibil pentru aceeași viteză de execuție a aplicațiilor, bateria m-ar fi ținut cîteva ore în plus.
Credeți că specialiștii de la Google au înțeles ceva din umilința ce li s-a întîmplat? Că de schimbat ceva slabe șanse.
Și încă o treabă: în Android versiunea 5/6/19, cînd tot aceiași specialiști se vor făli că au accelerat cu încă 20% nu știu ce prin implementarea lor de mașină virtuală Java, amintiți-vă că niște pasionați au putut 800% în joacă, experimental, gratuit și open-source – ah – și fără furăciuni+tribunal.
Azi 19 aprilie 2012, la 6 luni după ce Android 4 a fost finalizat și pus la dispoziția “tuturor”, pe aproape toate canalele TV, aproape toți operatorii de telefonie mobilă fac reclamă la telefoane cu Android 2.3 Gingerbread. Nu e o informație mascată cumva subtil și dedusă din modelul telefonului promovat ci e ceva strigat vesel și explicit, ceva destul de important de spus în spotul publicitar de doar cîteva secunde pentru a promova pachetul.
Companiile de telefonie mobilă nu vînd telefoane ci abonamentul pe 2 ani pe care îl îndeasă în spatele mărgeluțelor colorate deci puțin le pasă ce pun la pachet atîta timp cît vînd abonamentul.
Ce-mi spun mie spoturile publicitare la megatelefoanele cu Android 2.3?
1. Publicul țintă e lipsit de informare, cultură, interes, inteligență, interes sau măcar atenția de a auzi ce cumpără, nu știu exact în ce proporție fiecare din ingrediente. Ajung 2-3 cuvinte magice englezești + Facebook sau mess(enger) pentru a declanșa salivarea. Spoturile astea sunt pentru nevertebrate și faptul că se plătesc atîția bani pe ele dovedește că nevertebratele reprezintă o pondere foarte semnificativă din populație.
2. Nimănui nu pare să-i pese de calitatea experienței utilizatorului, de fragmentare, de viitorul Androidului. Așa cum merg vînzările azi, Android se ocupă el singur de viitorul său, ce va fi va avea probabil la bază mai mult o evoluție genetică: zeci de variante, versiuni, operatori sau alte entități fiecare cu versiunea, varianta, culoarea, aroma personală, toate vîndute simultan – unele vor muri natural altele vor face pui. Cum poți pune la tot amalgamul ăsta un singur nume? E ca și cum ai spune că ai Linux pe laptop – e genul de afirmație care forțează clarificări. Linux sau Android nu e ceva, e un metaceva al tuturor și al nimănui care crește ca buruiana pe unde și cum apucă. Dacă nu ar fi așa, o entitate păstoare are controla și arunca la gunoi versiunile demult depășite.
3. În 1-2 ani dezvoltatorii pentru Android vor fi practic incapabili să testeze aplicațiile pe o parte semnificativă din dispozitivele pe care speră să ruleze, indiferent de resursele aruncate în proiect. Sînt optimist: nici azi nu mai e posibil să testezi exhaustiv dar la ritmul în care se disipă și bifurcă hardwarele și variantele + versiunile de Android. Azi deja dezvoltatorii nu mai știu pe ce dispozitive Android rulează corect aplicațiilor lor motiv pentru care în Market pe te miri ce dispozitive nu vezi te miri ce aplicații care de fapt funcționează corect. Ele nu apar pentru că dezvoltatorii nu au testat și nu garantează funcționarea pe acel dispozitiv. Sigur că în lumea Linux pentru orice există o soluție (noi cei mai puțin pregătiți i-am spune hack): “rootezi” telefonul și instalezi o aplicație care minte Marketul că ai alt telefon ca să poți descărca aplicația. Așa ceva însă nu e pentru publicul țintă definit la punctul 1.
Cu toate astea Android se vinde în draci ceea ce demonstrează încă odată validitatea punctului 1: marea majoritate a celor care pun botul sunt pe lîngă subiect.
Ieri a apărut pe website-urile de știri IT vestea aproape direct venită de la Microsoft cum că Windows Phone 8 va fi oferit TUTUROR utilizatorilor de telefoane mobile cu Windows Phone: absolut toate telefoanele vîndute vreodată cu WP vor putea fi updatate la Windows Phone 8 cînd acesta va apărea. În contextul Android actual sună aproape absurd. Personal sînt puțin circumspect dar dacă fapta se va întîmpla, actualul Samsung Galaxy S2 pe care îl am va fi clar primul dar mai ales ultimul telefon cu Android pe care l-am avut vreodată.
Microsoft a venit tîrziu, prea tîrziu la petrecerea cu mărgeluțe colorate vîndute la pachet cu SIM și contracte de 2 ani. Produsului lor nu-i lipsește nici calitate, nici stil nici inovație, arată frumos, se mișcă bine, e colorat, hipnotic, cîntă rîde și dansează DAR populația țintă de la punctul 1 de mai sus nu știe nimic de el. Microsoft par hotărîți să nu lase WP să degenereze în fragmentarea de la punctele 2 și 3, au scule minunate de dezvoltare care nu se compară cu cele concurente și au și mulți dezvoltatori. Le lipsesc lemingșii maniaci care să își pună jugul la gît pe 2 ani ca să descarce și să joace Angry Birds în autobuz. De ce le lipsesc? Pentru că lemingșii nu au unde să vadă ghidușia, pentru că în ochiul lor pe toate canalele e iPhone și Android (nu contează care sau cît de vechi).
Care e cel mai vîndut de departe telefon mobil cu Android? Samsung Galaxy S2. Puternic, frumușel, solid dacă îl și ții în mînă nu citești doar pe net despre capacul din spate. SGS2 e (întîmplător sau nu) PERFECT compliant cu cerințele impuse de Microsoft pentru telefoanele cu Windows Phone: rezoluție, memorie, procesor, senzori, număr de butoane, TOT – lipsește doar logo-ul de pe butonul central. SGS2 e telefonul perfect pentru Windows Phone care… nu este, e telefonul deja vîndut în zeci de milioane de exemplare deci nu are nevoie de promovare.
Microsoft are nevoie disperată să ajungă cu WP la lemingși pentru a-i contamina. Mai lucrează cineva la Microsoft să tragă vreo concluzie?
Dragă Microsoft:
Te rog eu, pune niște hackerași acolo la tine într-o cameră, dă-le computere, sursele de la Windows Phone, SGS2, cola și niște chipsuri. În scurt timp vei avea (dacă nu îl ai deja ceea ce mă îndoiesc) un WP pentru Samsung Galaxy S2. Acuma ia frumos chestia asta, fă-o un exe care să actualizeze SGS2 și pune-o să o downloadeze oricine gratuit. În 2 săptămîni cred că numărul de utilizatori de Windows Phone se va tripla. E cea mai ieftină și directă cale să molipsești lemingșii. Nu aștepta după vînzătorii de la magazinele de telefoane să promoveze Nokia Lumia 800 sau operatorii să promoveze în spoturi publicitare telefoanele cu WP, nu ai timp de prostii. Dă poporului Windows Phone azi gratis și ușor de instalat. O mare parte din entuziaștii care au SGS2 și înțeleg ideea de update vor uita rapid coșmarul Android și vor contamina mediile în care trăiesc cu ceva nou și colorat altfel. Dacă vrei efect trebuie să fii disruptiv. Ai ceva de pierdut?
E notoriu (atenție – urmează o propoziție subiectivă ar fi spus profesoara mea de limba română din școala generală) că în materie de telefoane mobile “inteligente” există practic doi jucători, restul neexistînd: Apple cu iOS și Google cu Android. E notoriu deci adevărat deci nu mai are rost să citiți în continuare.
StatCounter e o entitate (nu mă obosesc să caut detalii pentru că e notorie deci și ea deci) care se ocupă cu statisticile legate de web, cam singura pe care o văd citată cînd e vorba de piața browserelor sau a sistemelor de operare pe care utilizatorii le folosesc pentru a vizualiza pagini web (ce reducționist sună “vizualiza” în era web2.0 sau cît.0 o mai fi ajuns).
Băieții de la StatCounter sunt destul de deschiși și ne spun ce website-uri supraveghează pentru întocmirea statisticilor. E notoriu pentru cine e interesat (adică pentru aproape nimeni) că StatCounter reflectă preponderent website-uri americane deci obiceiurile de utilizare ale browserelor la poporul Americii.
Buuun… Deci StatCounter ne arată că mai degrabă la americani – adică pe planeta Pămînt după cum văd ei lucrurile – distribuția utilizării de telefoane mobile pentru vizualizat pagini de internet arată pe firme producătoare cam așa:
Linia albastră de sus, cîștigătorul lejer nu pe martie ci pe ultimul an e… stați să vedem în legenda din stînga… păi nu e Apple?… Cum, nici nu a fost vreodată?? Se pare că nu. Trebuie să fie o greșeală. Deci America, patria Întreprinzătorului-Dot-Com și a Roții-As-A-Service nu folosește mai ales iOS pentru web pe telefoanele mobile? Probabil datele StatCounter au fost alterate de hackerii Guvernului Chinez, altfel nu îmi pot explica aberația.
Să presupunem prin absurd pentru 2 minute că StatCounter ne spune adevărul așa cum îl înțeleg ei. Concluzia este că Nokia oferă instrumentul majoritar mobil pentru internet adică lumea se dă pe net mai ales în America, majoritar folosind smart-phone-uri Nokia. De ce smart? Pentru că nu te dai de obicei pe net cu telefoane cu lanternă și display LCD monocrom 128×64 pixeli. Și asta în țara unde Nokia are cea mai slabă reprezentare comparativ cu mărcile concurente.
Și eu care trăiam cu impresia notorie că Nokia e demult închisă pe bază de faliment binemeritat… Așa e cînd asculți doar glasul propagandei. Graficul de mai sus contrazice moda și cvasiunanimitatea emanațiilor “specialiștilor”, “futurologilor”, “știriștilor” internetului. Deja e de bun simț că Nokia e moartă deci graficul contrazice – ATENȚIE! – chiar bunul simț. Cred că îl voi șterge…
Pînă să văd graficul ăsta, cîntam și eu prohodul aproape prenatal pentru Windows Phone. E clar că nu mai are cum, Android e mult prea ordinar (puteam spune și mediocru dar nu am vrut) ca să nu pătrundă adînc în rîndul maselor, iOS e mult prea perfect ca să fie scos din buzunarele elitelor care au ceva de arătat. Unde să mai fie loc de o a treia opțiune? Cine în ziua de azi nu e nici popor nici elită? Nimeni…
Nokia cred că nu și-a spus ultimul cuvînt, din contră, sînt abia pe punctul să înceapă un nou capitol. Au loc, au cu cine, acum au și cu ce, să vedem – să vedem – să vedem – să vedem – cio să ia-ha-să.
Google a schimbat numele magazinului lor de aplicații în Play. Asta spune cam tot despre ce se poate face cu un smartphone cu Android: play.
Dacă vrei să vezi opțiunile pentru “Magazin Play” – aplicația cu care descarci alte aplicații de la Google, undeva găsești și rubrica “Filtrarea conținutului”. Dai un deget pe dînsa și apare fereastra din imaginea din stînga (sper că nu citiți blogul cu un browser de limbă cu scriere de la dreapta la stînga doar ca să-mi dați peste cap textul).
Prima observație: albul ăsta nu are nicio legătură cu nimic din Android. Poate fi o portată automat de pe iPhone?
După ce mi-am ajustat pupilele pentru a face față la nivelul sporit de luminozitate am început să zăresc și textul abia vizibil printre hectarele de spațiu alb irosit fără nicio motivație estetică (de fapt ce-i aia?…). Nu am început să citesc imediat pentru că eram prea mirat de aspectul sub orice critică al checkbox-urilor aruncate din avion pe tarlaua inspirației artistice lipsă a autorului.
Parcă mai e ceva greșit aici în afară de faptul că albul arată ca nuca în peretele Androidului și de faptul că spațiul dintre opțiuni împreună cu dimensiunea textului (sau împotriva ei?) fac din imagine un dezastru vizual. Da, e ceva acolo jos, niște pixeli arși? Deasupra butoanelor care nu ar trebui să fie dar sînt. Ce o fi acolo? Mă apuc și citesc: “Setați nivelul de filtrare a conținutului pentru a limita”. Fraza nu are sens. Nu are nici punct de final. Ah, pixelii pierduți deasupra butoanelor sunt mizerii rămase dintr-o altă linie de text acoperită cu butoanele. Tare. Asta nu e orice aplicație, e Aplicația Aplicațiilor cum ar spune desenul animat, e locul unde milioanele de lemingși pun boticul și umplu portofelele acționarilor Google cu venituri din vînzarea de active necorporale adică de aplicații. Ăsta e magazinul Google, așa arată afișele de pe pereții virtuali ai bodegii de biți.
Deci textul ăsta de jos care nu se vede din cauza butoanelor ne lămurește ce facem în pagina / ecranul pe care îl avem în față. Ce e frumos e că dacă suntem oameni normali ci parcurgem pagina de sus în jos, lămurirea vine la final, după ce ai avut ocazia să iei deciziile de deasupra în mod “informat”. Dacă m-ai întreba pe mine și aș fi bine intenționat, eu i-aș explica omului ce are de făcut înainte și nu după ce a facut-o dar cine sînt eu să fiu întrebat.
Aproape că am terminat cu înțelegerea ecranului pe care îl aveam în față, au mai rămas de citit doar … opțiunile însele. Hai să le citesc și pe astea îmi zic, ca să știu ce a bifat Google pentru mine acolo:
| Permiteți aplicații evaluate pentru |
| 1. Toți |
| 2. Nivel redus |
| 3. Nivel ridicat |
| 4. Afișați toate aplicațiile |
Cred că pentru oricine a pus checkbox-uri și radio-butoane pe o fereastră, pagină web sau altă suprafață de interfață grafică, checkbox-urile în dreptul textelor de mai sus arată clar greșit. Checkbox-urile au o caracteristică fundamentală: ele se bifează sau debifează fără legatură cu alte checkbox-uri de alături, sunt independente, fiecare cu treaba lui. Dacă vrei să ai opțiuni mutual exclusive alegi radio-butoane care grupate, permit bifarea unuia singur din grup (alegerea unei opțiuni le exclude pe celelalte). Există și cazuri mai complexe cînd ai nevoie de interacțiuni mai complicate între opțiuni dar pentru astfel de situații deja e nevoie de creier în capul designerului ceea ce nu e o treabă întîlnită chiar foarte frecvent. În astfel de cazuri (dacă ele sunt absolut necesare și logica opțiunilor nu poate fi simplificată), se folosesc mai multe grupări de checkbox-uri și butoane radio, vizibil organizate. În orice caz nu te pui ca dintr-o grămadă de checkbox-uri, cînd utilizatorul bifează una, tu să bifezi automat altele după cum îți dictează nevoia prea puțin rafinată de experiență și muncă.
Dacă mă pun să citesc opțiunile, prima deja e dubioasă: permite aplicațiile evaluate pentru toți. Asta poate foarte bine însemna “nu vreau restricții vreau să văd tot” și cred că ăsta e modul în care omul normal o și înțelege la prima lectură. Bifezi Toți și rămîn debifate restul. Cum adică TOȚI dar nu și NIVEL REDUS, RIDICAT?? Recompilezi și dacă ai mai văzut proști programînd înțelegi că prima opțiune (“Toți”) înseamnă de fapt “Nivelul cel mai redus” adică exact nivelul celor ce a scuipat pagina asta pe ecranul lemingșilor. Deci am început să dezleg misterul și să traduc pe limba mea:
| Permiteți aplicații evaluate pentru |
| 1. Nivelul cel mai redus |
| 2. Nivel redus |
| 3. Nivel ridicat |
| 4. Afișați toate aplicațiile |
Interesant, cum or fi reușit “inginerii” Google să împace modelul logic al opțiunilor listate cu checkbox-urile? Hai să încep să bifez să vedem spectacol. Starea inițială era cu toate checkbox-urile bifate. Fac click cu degetul pe Nivel Redus ca să-l debifez (doar era bifat împreună cu toate celelalte). Aproape nicio surpriză, prostia dezlănțuită în cod se execută cu mare viteză: se debifează automat de jos în sus toate checkbox-urile (4, 3) că doar sunt selectabile independent… DAR nu se debifează 2 pe care tocmai am dat click cu degetul special să-l debifez. Hmm… E chiar mai tare decît bănuiam. Mai dau un click pe 2, Nivel redus, TREBUIE să-l debifez numaidecît. Aiurea, mă ignoră. Dau click pe 1. Toți și magie, se debifează 2 (1 rămîne bifat cum era). Mă duc în bucătărie să beau apă pentru că simt ca partea interesantă abia acum începe, albul de la fundal, fonturile, spațiul, textul acoperit de butoane erau doar indicii care să ducă spre comoară. Revin și recapitulez după care încep să dau clickuri fără logică în speranța că mișcarea o să mă facă să văd sensul așa cum face șarpele să observe broasca. După încă 2-3 click-uri încep să înțeleg: click pe un checkbox din listă bifează toate opțiunile de deasupra, inclusiv cea pe care ai facut click, indiferent de starea anterioară și le debifează pe cele de sub. Super ultra mega simplu URAA! După tot reverse-engineering-ul ăsta îmi rezum: deci lista asta e una care permite selecția crescătoare de sus în jos, nu după pofta inimii lemingsului plătitor adică. Ce logic!
Dar stai, pe vremuri pentru așa ceva se foloseau niște controale “slide” – niște potențiometre lineare care sugerau clar că e vorba de a selecta mai mult sau mai puțin fără să te deruteze că ai putea opta cum vrei bifînd sau debifînd combinații fără sens. Cîteva exemple de interfață pe care și angajații Google le puteau găsi folosind eventual bing:
  
Rezumat: știind că aplicația pe care o scriu va fi folosită de zeci sau chiar sute de milioane de oameni, nici în bătaie de joc nu aș putea scuipa pe ecran ceea ce am văzut la opțiuni în “Magazinul Play”. Reformulez: și dacă aplicația pe care o scriu ar fi folosită de 5 persoane, nici în versiune alfa nu aș gîndi să-mi bat joc de timp și de munca mea creînd un așa gunoi.
 Ce fac doi ingineri de la Google atunci cînd au prea mult text pe suflet și prea puțin spațiu pe buton? Fac butonul mai mare, ce altceva să facă și ei.
Ce era dacă scriau pe butonul ăla doar “Setare parolă”? Că doar era clar din tot textul de mai sus că e vorba de parola pentru copia de rezervă.
Poate la titlu, unde scrie doar “Setări” se putea scrie: “Setări pt. copie de rezervă” (pentru că e clar că toată pagina are un singur subiect, nu e vorba de setări de orice fel – de-a valma). Dintr-o dată sărea în ochiul victimei subiectul general și era clar pentru ce e și parola, fără să mai fie necesară hidoșenia butonului.
Sau poate era interesant să lipsească butonul “Anulare” așa cum el în mod frustrant lipsește din toate celelalte pagini pentru opțiuni? La Android acasă nu se poartă nici OK nici Cancel – sunt două concepte prea complexe sau învechite, nu contează. Odată făcut click, treaba e ca și rezolvată. Se pare că modelul nu e totuși suficient de genial pentru a fi aplicat consecvent din moment ce aici nu l-au putut potrilovi, asta în caz că inginerii cei doi de care vorbeam chiar cunosc tipicul UI din Android.
Mie personal mi se pare defect modelul de a acționa diferite opțiuni fără ca la final să pot confirma sau infirma explicit calitatea lucrării. Dacă ai 5 opțiuni pe la VPN de exemplu și ai dat doamne ferește un click greșit, la revedere, trebuie să chemi inginerul Cisco să le pună la loc pentru că nu ai Cancel, orice faci nu ai loc de întors – odată atins ecranul, om te-ai făcut.
A sosit pînă la urmă Android 4 în versiune “finală” și pentru Samsung Galaxy S2. Nu pe ușa din față pentru că ar fi prea frumos ca Google + Samsung să fie chiar cu obraz față de clienți ci pe ușa din spate, pe bază de hack așa cum stă bine oricărei șandramale legate de Google. Noroc în comunitatea care dacă nu primește, face rost.
Așadar înarmat cu un Android 4 de la polonezi (dar pan-european) și cu o sculă de hăcuit telefoane numită Odin am pus azi cu nu foarte multe aventuri (doar vreo 3 blocări de PC) noua aversiune de sistem de operare pe telefon.
Cine crede că se observă vreo diferență la prima vedere, greșește. La a doua vedere se pot găsi niște abateri minore de la vechea versiune, demne mai degrabă de o revizie decît de un salt de 2 (două!) versiuni. N-are contează, detalii ar spune cronicarul sportiv, așa că am început să dau cu degetul prin amestecătura de pixeli – versiune reîncălzită.
Fontul nou și lipsit de stil sau gust nici nu se observă în realitate deci să considerăm că nu am zis nimic de el. Cam tot ce observ nou e pe la ecranul de blocare (start), niște cerculețe lipsite de sens la prima vedere de neavizat ce mă aflu în treabă pe banii mei (deci exist).
 Ah și desigur vreo 3 opțiuni noi sau mutate doamnelor și domnilor nu-i așiea?
Una dintre noile opțiuni dezbrăcată de toată lipsa ei de splendoare se află cvasi-încercuită în ovalul așa numit de matematicieni “e-lipsă” din imaginea de alături.
Acuma ce să zic eo ca un retrograd și novice în noile tehnologii dar însă cu toate acestea cititor de julesvernesuri și alte asemănătuare în copilăriea mia… Cred că orice licean cu bacalaureatul luat pe merit la linba română ar opserva cu coada ochiului că exprimarea înovalită cu roșu l-ar deranja la grigore așa zis și ureche. Decît doar Google nu (ar opserva) pentru că ei nu traduce decît nu se știe cine da’ sigur nu ei că e prea genial să fie tradus automat și ei nu o au pe asta cu aspectul uman al problemei. Și în plus Google nu cred are ceea ce în general numim ureche.
Acuma să mă exprim și pentru studenții străini în anul pregătitor de limbă, pentru că ei sînt singurii pe care cred că i-am pierdut pe parcursul expozeului.
Dicționarul explicativ al limbii române ne spune despre acreditare, printre altele și asta:
acreditáre s. f. (sil. -cre-) → creditare
Ce simplu. Și pentru noi cei care nu știu ce înseamnă s.f.-ul respectiv sil.-cre.-ul din DEX, începe să fie clar că acreditarea e EXACT “de încredere” deja de la mama lui. Adică pe o limbă română îngrozitor de vulgară, acreditare înseamnă a acorda cuiva încredere.
Lăsînd poveștile astea savante despre DEX, chiar zgîrie la timpan, nu e pleonasm simplu, e pleonasm soios, cu multă untură și colesterol. Dă-o dracului Google plus și lingviștii tăi, doar sunt cuvinte cu aceeași rădăcină, sună RĂU (și nu e un acronim!). Penibilul e potențat (vă mai amintiți de comentariile literare pentru admiterea la liceu?) și de savanteria giumbușlucusului care ar trebui să ne dea pe spate pă bază de respect că nu înțelegem ce a vrut să spuie poetul, doar e smart-phone nu e pentru fiștecine.
Și dacă ramuri baten gieam și nu vajunge, vă recomand să citiți și scrisul mai micuț de deasupra ovalului:
Permite instalare aplicații care nu provin de la Market.
Opservați respectu pt linba română ilustrat prin pedanta utilizare a literei țe. Să fim serioși, nu spațiul i-a făcut să dea cu mucusul în phaseolus vulgaris. Se vede că pe a doua linie este loc grămadă. Cît de banal arăta opțiunea dacă e-lingviștii viitorului.com de la Google ar fi scris:
Permite instalarea de aplicații care nu provin din Market.
Și despre ce scriam eu acum dacă ei aveau acolo angajat chiar un literat pe post de dactilografă-tălmăcitore?
Notă: aproape toate greșelile din textul de mai sus au în mintea autorului o justificare stilistică și sunt deliberate (așa că m-am scos și cu restul).
Altă notă: poate și traducerea miștocărească din Android are în mintea autorului său o justificare, să-i zicem estetică de frumos deci iatăăă – Androit poate are totuși și ceva stil. Cît de nedrept am putut fi…
Ultima notă din seara asta, promit: despre cît de la fel de urît se petrec animațiile și tranzițiile în ICS (lag) și despre alte subiecte legate de Android 4 cred că vom mai povesti, acreditați-mă cu încredere.
Citat din reclamă la o apă de gură cu un nume ce nu merită scris:
Știai că dinții reprezintă doar 25% din cavitatea ta bucală?
A apărut ieri Windows 8 ConsumerPreview (să zicem beta cum spuneau strămoșii noștri). La 20 de minute după ce a fost anunțat oficial era downloadat, la înca 8 minute era scris pe dvd, după 25 de minute Acer Iconia W500 boota în noul sistem de operare și funcționa perfect cu toate driverele recunoscute, conectat la internet, 100% fluid, fără lag.
Diferența față de Android? Android 4 e oficial finalizat de vreo 2-3 luni? 95% din cei cu telefoane sau tableturi Android nu au nicio speranță să-l instaleze pe actualele dispozitive vreodată. Scriu asta cu o suferință sinceră în pix, ca un posesor de tablet Archos 101 cu Android. Pentru 5% ceilalți există în general promisiuni. Eu cu al meu Galaxy S2 sper ca Samsung să fie mai corecți decît pînă acum și să îl facă disponibil tuturor, nu doar celor din anumite țări și cu anumiți operatori. Azi am antepenultima versiune, una mai nouă nu pot obține cinstit sau oficial pentru că sunt la discreția cuiva care nu dă nici 2 bani pe mine, mi-a vîndut deja telefonul deci o actualizare a sistemului de operare “open source” / “free” nu le mai aduce nimic așa că valea! Ah, era să uit – și dacă voi primi cumva de milă Androidul 4, tot cu lag va fi, e parte din fermecătoarea sa personalitate gratuită.
Revenind la Windows 8, ca să-l instalez nu a trebuit să aștept după Acer, nu a trebuit să-mi cumpăr un calculator nou, fără să depind de operator, țară, hackeri, a mers perfect, rapid, cursiv, aș zice LIBER – paradoxal avînd în vedere că e un sistem de operare proprietar. Atunci cînd dai bani pe ceva poți avea și pretenții.
Nu intru în detalii de conținut, dacă îmi plac sau nu culorile (în general îmi plac), dacă îmi place grafica (da, îmi place, e cu stil și perfect lizibilă și curată), dacă îmi plac animațiile (da, îmi plac, merg perfect cursiv), dacă Metro e potrivit pentru degete (da, este), dacă performanța e rezonabilă (da, e mai bună decît cea din Windows 7) etc etc. Ce am vrut să spun cu postul ăsta este nu cît de bun este noul Windows, la asta mai am încă de săpat deși surpriza inițială a fost una foarte plăcută.
În 2012 norma în industrie e Android cu care ești la mila lui Samsung+Vodafone+Google+toate neamurile lor, cu care poți în cel mai fericit caz să speri la o singură versiune următoare la luni bune după apariția ei pe piață și probabil la nicio altă revizie sau bugfix (cine își imaginează că Galaxy S2 va primi măcar un Android v4.0.1 e naiv chiar de ar fi să fie o actualizare de securitate). În 2012 la o oră după ce domnul de la Microsoft a zis “a apărut Windows 8 Consumer Preview, luați d-aici”, îi aveam deja pe notebook rulînd în condiții tehnice perfecte. Același lucru îl poate face oricine cu un calculator să zicem mai nou de 5 ani.
Cu toate astea, cine vrea tablet cu Android, în ciuda esteticii și a bunului simț, pentru că e “gratis” sau “open source” este eroul meu personal. Cu puțină concurență pentru care nu pot decît să le mulțumesc celor de la Google, Windows este acum ceva mult mai bun. Dragi fani Android, strîngeți din dinți și insistați pentru că faceți un mare bine lumii, fără voi sigur Windows 8 nu era ce este acum. Mulțumiri sincere! mrx.
Linus Torvalds a început să se maturizeze?
"If you have anything to do with security in a distro, and think that my kids (replace "my kids" with "sales people on the road" if you think your main customers are businesses) need to have the root password to access some wireless network, or to be able to print out a paper, or to change the date-and-time settings, please just kill yourself now. The world will be a better place,"
Iconița linuxiștilor însăși avînd copii începe să intre în lumea reală: fetița lui, în care se vede treaba nu a avut încredere destulă cît să-i dea parola de root pe laptopul copilăresc și personal, a avut o mică problemă școlară – a avut de printat o chestiune, fapt pentru care Linuxul patern i-a cerut acces de root (pentru instalarea driverului? pentru recompilarea kernelui? nu e important).
Ca orice ((părinte de fetiță) && (părinte de sistem de operare)) responsabil, Linus s-a revoltat sănătos și a grăit turmei de o păstorește prin contul săul de Google+ îndemnul să se împuște, fără să ofere detalii de implementare.
Nu știu ce s-a întîmplat cu Linus, care o fi problema lui dar e nedemn pentru Linuxistul Fundamental să se pună în papucii utilizatorului ordinar. Ca să fii demn să accezi la o fărîmă de Creație trebuie să știi măcar cîteva zeci de incantații de bază cu formă fixă, nu printezi tot ce îți trece prin minte din Linux fără cîteva sudo acolo mă înțelegi… Așa ceva poate face orice peizan în wind0ze.
De ceva vreme mi se părea mie ceva suspect și cu Linus ăsta, acum mi-e clar, a îmbătrînit, s-a lăsat și ăsta cumpărat de Micro$oft.
Dragi mici hackeri și hackerași cvasianarhiști ai planetei: așa cum se prezintă azi Linus, el nu vă mai poate fi tată, nu vă mai poate reprezenta, Hu0++! La vremuri de grea încercare se vede cine ți-e adevărat tovarăș, se alege grîul de neghină și 1 de bietul 0. E vremea unei noi revoluții, e vremea ca tinerii pervertiți să se întoarcă la adevăratele valori, sincer e timpul pentru o nouă versiune GPL!
8B542408 83FA0077 06B80000 0000C383
FA027706 B8010000 00C353BB 01000000
B9010000 008D0419 83FA0376 078BD98B
C84AEBF1 5BC3
Box este aplicația săptămînii. E un alt Dropbox, un serviciu online care îți permite să stochezi / sincronizezi fișiere in the cloud (par cult? a fost ușor).
Cum de a ajuns Boxu ăsta aplicația-despre-care-vorbește-lumea-săptămîna-asta-deci-există? Simplu: au dat la popor 50GB spațiu de stocare. Concurența dă 5G, noi dăm 50, haideți la noi, săptămîna viitoare vă tăiem oricum țeava (vezi humyo.com, serviciu similar prostituat conform planificării inițiale).
Toată lumea lasă contul de Dropbox în paragină și face unul nou și lucitor la Box simplu, fără Drop.
 Dacă toată lumea face așa, să fiu eu DIN NOU retrogradul? Hai să instalez și eu Box, doar oferta se termină luni…
Iau telefonul cu care mă trudesc demult să fac și altceva util în afară de convorbiri de slabă calitate și dau să instalez Box. Ca orice utilizator anormal de smartphone care se respectă, la instalare mă uit ce drepturi cere aplicația, doar am aflat că pînă și Angry Birds fură toate datele din agenda telefonică, mai bine să suflu și în iaurt.
Dau click și prima permisiune solicitată se vede în imaginea alăturată.
Surpriză: ca să păstreze fișiere pe serverele lor, hoții digitali ai zilelor noastre au nevoie de toate datele din agenda mea telefonică, e important pentru ei să știe numărul de telefon al dentistului meu. Normal, dacă păsărelele nervoase îmi știu deja dentistul, de ce nu ar face-o și Box?
Atunci… bine – pa! Sau cum ar spune Nicolae Labișul apocalipsei 2012: marș drecu’ d-aici potaie!
Ca tot omul care încearcă să pară chiar anacronic în ochii prietenilor mi-am luat un telefon deștept. Cred că am mai început să povestesc despre asta dar m-am oprit prematur la Kies. De data asta o să spun puțin despre telefon. E vorba de un Samsung Galaxy S2. O să mă repet: hardware-ul e de o calitate aproape neașteptată, sistemul de operare însă e jalnic spre penibil.
Nu o să mă opresc acum nici la lag-ul animațiilor – e greu de făcut o treabă bună în domeniul ăsta deci îi scuz pe Google pentru că sunt praf cînd vine vorba de performanță – nivelul lor maxim de competență e cîrpeala șubredă între produse furgăsite de la alții.
Nu o să povestesc mult nici despre faptul că am surprins aplicația cu care bifezi diferite setări la telefon ocupînd 24MB de memorie (în perspectivă puneți faptul că un sistem de operare serios – Windows NT 4 rula complet și perfect în 8MB de RAM).
Nu o să insist foarte tare nici asupra faptului că de fiecare dată cînd răspund la telefon, legătura cu cel care m-a sunat se face după minim o secundă de la momentul în care am apăsat comanda. În mod simetric, de fiecare dată cînd sun, convorbirea poate începe abia la vreo secundă după ce bietul apelat a răspuns și sunetul de apel îmi spune că la un telefon normal ar trebui să încep să vorbesc.
Voi povesti despre cît de inteligent e telefonul la capitolul… telefon și mai exact – sonerie.
1) nu pot selecta un sunet de apel la liberă alegere. Nu știu dacă e o limitare din Android 2.3 sau e o limitare introdusă de Samsung dar am o listă prestabilită de sunete de apel și atît. Pînă și telefoanele Nokia care se dau gratuit cu cel mai ieftin abonament permit selecția liberă de sunete de apel în format mp3 de exemplu. Samsung Galaxy S2 care costă cît un laptop bun nu bate așa departe. Cu asta aș putea supraviețui fără probleme pentru că nu sunt fanul urletelor sau sunetelor fiziologice ca sunet de apel.
2) nu pot selecta un sunet distinct sau volum diferit pentru sosirea unui SMS față de cel care semnalizează sosirea unui e-mail. Asta e o problemă dureroasă. Androidul 2.3 (cel puțin cel din Galaxy S2) permite setarea unui sunet pentru “notificări”. La capitolul “notificări” intră cam tot ce nu e apel telefonic adică și SMS și e-mail printre altele. Nu le poți diferenția. Atît i-a dus mintea odihnită pe cei care au făcut sistemul de operare. Consecințele arată cam așa: dacă pun un sunet/volum destul de audibil ca să nu pierd SMS-urile, e-mailurile se aud și ele la fel de tare așa că noaptea sunt trezit de orice spam mai inspirat decît filtrele de la serverul de e-mail. Dacă nu vreau să mă trezească de 3 ori pe noapte e-mailurile despre replici de rolexuri false îmbibate cu cialis, trebuie să setez la notificări un sunet mai… discret. Rezultatul este că nu mai aud niciun SMS dacă mă aflu într-un mediu cît de cît zgomotos.
Îmi amintesc în contrast de opțiunile din anticul și mult hulitul Windows Mobile. Era o opțiune pusă acolo parcă spre umilința posterității care suna cam așa: cînd telefonul e conectat pe USB la calculator, bateria telefonului să se încarce sau nu cu curentul din portul USB. Atunci mi s-a părut o exagerare, acum înțeleg că poate nu vreau să storc ultimele 3 minute de viață din bateria laptopului pentru a încărca telefonul și prefer să termin ce am de făcut pe laptop dacă am nevoie ca telefonul să fie conectat. Android în 2012 nu permite să pun sunetul de SMS respectiv de e-mail după cum vreau, despre finețuri de genul opțiunii de acum 7 ani din anticul Windows Mobile 6 nici nu cred că va auzi vreodată.
Niciodată nu am auzit de o companie cu competențe tehnice mai reduse decît Google care să aibă un succes semnificativ. Dispariția discernămîntului și a spiritului critic al clientului trebuie că are ceva legătură cu “evoluția” culturii și civilizației. O fi de la ce bagă ăștia în mîncare…
Notă: din motive care ar trebui să fie ușor de înțeles nu mă interesează argumentele:
- poți instala o aplicație (adică adware) care îți setează sunetele aproape cum vrei (eventual după ce ai “root-at” telefonul).
- poți instala “alt” sistem de operare, hăcuit de cine știe ce copii care se cred geniali.
- poți modifica și recompila Androidu’ că doar e(ra) “open-source”. Ha ha.
Aud că penultima modă în materie de net + exhibiționism social se numește tumblr, mare succes care nu poate decît să eclipseze Facebook dacă e să ne luăm după cifrele aiuritoare. Nu că Facebook nu ar fi demult în plină aberație cu miliardul lor de utilizatori dar tumblr îi miștocărește la propriul joc cu sutele de mii de catralioane de utilizatori noi pe minut.
Cuprins de un brusc interes nu atît pentru socializare pe internet cît pentru a afla ce nevoie mai poate fi inventată după ce s-a văzut și Facebook și Blogger și Twitter, frații și verii lor și toți hibrizii obținuți prin încrucișări mai mult sau mai puțin firești între aceștia, mi-am îndreptat browserul spre tumblr. Nu eram interesat de vreo analiză tehnică, eram doar curios ce ar mai putea fi interesant în încă un website oh atît de popular sau să formulez mai clar: ce dracu o fi acolo și cum o arăta el în această implementare.
Trebuie să recunosc că mă așteptam la o încropeală pehașpistă însăilată de o echipă de script-kiddies dar mă gîndeam că la “așa succes de piață” au și cîțiva ingineri, programatori de meserie și eventual vreo doi testeri.
 Am “format” tumlr.com de pe mobil și am fost întîmpinat de o pagină de log-in, exact ca în povestea cu același nume.
Din greșeală (jur!), fără nicio intenție de a le testa scriptulețul, am apăsat pe “Sign up” fără să fi introdus un e-mail sau o parolă.
Am fost prompt informat că adresa de e-mail (vidă) e deja folosită… Probabil pentru administratori? Abia acum m-am gîndit că aș putea să introduc și clasica parolă 12345 și să văd direct interfața de administrare. Dar pînă la urmă ce ar putea fi așa interesant de văzut și acolo… Mai bine lasă.
Despre gunoiul publicitar al operatorilor de telefonie mobilă am mai povestit. Au cîștigat tot respectul meu pentru tenacitatea și insistența cu care se scaldă în rahat pe toate căile audio-vizuale.
Recent am dat peste altă implementare a spiritului fraudulos ce-i animă. Umblînd bezmetic în căutarea unor informații pe website-ul vodafone.ro fără vreo șansă să dau de ce mă interesa în noianul haotic de mizerie publicitară am dat peste următoarea “ofertă”:
După atîta bombardament cu minciuni numite oferte, ce om normal ar mai citi texte publicitare de la așa o companie?
Cei de la Vodafone s-au hotărît să fie generoși și să ne dea dublu. Ce frumos din partea lor. Dacă insiști să citești vei înțelege că e vorba de vechiul abonament de internet pe mobil cu trafic nelimitat… superofertă în cantitate dublă. Îmi amintește de jocurile de la grădiniță în care fiecare din copii avea/făcea/putea mai mult decît ceilalți: eu am 10, eu am 100 eu am un milion, eu un catralion, eu un infinit, eu două infinite, eu un catralion de infinite, ba eu un infinit de infinite de infinite de nesfîrșite.
Așa arată ecranului unui Galaxy S2 cu Android 4, Task Manager.
Frumos.
Salată de varză vizuală.
Asta se întîmplă pe ecranul telefonului lui Vasile de la sculărie.
Bravo Google, iar te-ai autodepășit pe tine însăți din nou singură încă o dată.
Demult, în preistorie, strămoșii omului modern nu aveau telefoane mobile, nici măcar prepay! Mă întreb cum a fost posibilă existența omenirii atîta vreme fără GSM sau HSDPA. De unde au avut ei apă potabilă fără clor, roșii și cartofi fără chimicale, carne de căprioară fără hormoni, ulei de gătit (nu de transformator!) fără dioxină, biscuiți cu cremă de cacao dar fără E-uri, benzină ieftină și BMW fără scaune ventilate. Ce indivizi puternici trebuie să fi avut Sparta să nu moară ei toți încă din fașă din lipsă de CPN, PIN,PUK, IMEI, IMSI, CUI, IBAN, NFC, mess, skype, viber, cont de facebook reținut în avans de bunici dinainte de căsătoria părinților, cu alte cuvinte fără toate binefacerile civilizației. Ce viață grea și searbădă trebuie să fi trăit – nici nu vreau să mă gîndesc. Pff…
Slavă domnului toate astea sînt demult istorie. Azi avem Telefon Mobil care le întrupează înzecit la purtător pe toate. Azi omul modern face duș străbătut de o tensiune creatoare: am uitat în cameră telefonul mobil, dacă sună ce mă fac, iar ud tot prin casă și poate închide pînă ajung… Azi omul civilizat oprește coada la casă la supermarket pentru că îi sună “celularul”, asta dacă nu cumva casiera deja vorbește ea la telefon că doar după 6 are minute incluse cu Rodica, prietena lui Cosmin. Azi nu poți merge două stații cu tramvaiul fără să fii agresat de urlete, țipete, fluierături, huiduieli, rîgîieli sau alte sunete sintetice, naturale sau de origine bio numite “ringtonuri”. Azi nu poți merge cu trenul fără să fii martor involuntar la toate contractele, licitațiile, ordinele de plată, aprovizionările, rezervările și bîrfele din firmele colegilor de compartiment, 8 ore la rînd, non stop Timișoara – București. Azi sîntem deja civilizați – avem mobil și asta nu se poate ascunde, nu se poate omite, nu se poate neglija. Azi telefonul mobil este pentru omul modern precum insulina pentru diabetic și bicicleta pentru pește: dacă ieși din casă la plimbare cu cățelul 15 minute și ai uitat telefonul începi să transpiri, îți tremură mîna, ai frisoane și iuțești pasul pentru că e posibil să fii sunat exact atunci. Și de obicei ești.
Mai demult oamenii puteau lucra bine și fără telefon mobil sau poate chiar din cauză că nu-l aveau. Poate atunci lucrul bine făcut era legat și de faptul că oamenii se puteau concentra la ce au de făcut fără ca din 5 în 10 minute să le sune telefonul și o discuție aiurea să îi scoată complet din context.
Pe vremuri oamenii puteau sta pe WC fără sentimente de vinovăție că nu pot răspunde la telefonul mobil care sună necruțător exact atunci. Omul modern este sclavul telefonului mobil pentru că semenii săi, la fel de moderni, se așteaptă de la el să le fie la dispoziție pe mobil în orice moment: fie ploaie, fie vînt, fie intersecție, frizerie, plajă, duș, wc, spital, magazin, înmormîntare sau nu, dacă nu răspunzi riști ca la prima discuție cu cel al cărui telefon l-ai ratat să fii bătut pe obraz: “mda, te-am sunat și ieri dar nu mi-ai răspuns…” cu urmarea: “scuze, eram în trafic”, asta incluzînd și situații de natură fiziologică pentru care strămoșii noștri netehnologizați nu erau de obicei obligați să se scuze.
Omul și mai modern a ajuns, precum militarii de profesie, să anunțe potențialilor apelanți o eventuală lipsă la apel: “vezi că diseară mă duc la teatru și de aia nu o să-ți răspund la telefon”.
Și dacă totuși nu e nici la baie nici la teatru nici la plajă sau mai știu eu în ce situație incompatibilă cu telefonia mobilă, atunci cînd răspunde la “celular”, omul modern trebuie să fie în permanentă stare de alertă pentru fiecare apel la care răspunde poate începe cam brusc: “salut. unde ești?” la care tu dacă nu ești la fel de modern, încerci să eviți să răspunzi direct pentru că ție, om manierat și de modă veche, răspunsul firesc “da ce te privește?” ți se pare cam dă porc.
WordPress – platformă de blogging respectabilă folosită în milioane de căși de pe întregul globului pămîntesc (nu vrei să-i vezi codul deși e open, cre-de-mă!).
Te duci la opțiuni și vrei să selectezi, nu știi nici tu exact pentru ce, formatul de afișare a orei – pac:
Eu am ales-o pe a treia pentru că de obicei e cu noroc.
Da, știu că e open-source și că dacă nu-mi convine îl pot modifica dar cred că am destulă minte să nu încerc.
Da, știu și că dacă tot sînt cîrcotaș ar trebui să umblu la opțiuni doar după prînz, greșeala mea, căutam cu tot dinadinsul gîlceavă.
Voi seta eu și treaba asta cîndva mai pe seară.
Android a fost predestinat parcă să fie lipsit de gust. Numele te duce cu gîndul la o unealtă eventual, nicidecum la ceva frumos. Execuția stilistică e pe măsura numelui. Execuția tehnică mult inferioară chiar stilului. Google are bani să angajeze și artiști dar e cam degeaba dacă undeva mai sus nu se înțelege și rolul și importanța lor și angajarea lor e una mai mult ca să dea bine. Acum par că înțeleg că urîțenia și prostul gust pot fi o problemă așa că și-au făcut un website despre stil. Acolo căpeteniile de la Google care se ocupă de … mi-e și greu să scriu – experiența plăcută în utilizarea sistemului de operare, căpeteniile astea deci încearcă să educe tot norodul heirupist care mîzgălește azi aplicații pentru Android că frumusețea și fluiditatea contează. Interesant avînd în vedere că ei înșiși par să nu priceapă conceptul judecînd după lag-ul pe care îl are Android comparat cu oricare alt sistem de operare mobil. Efortul de educare e totuși lăudabil chiar și atunci cînd vine de la amatori.
Am deschis cu mult interes prima pagină, atît de descriptiv intitulată “Creative Vision”. Ai spune că pagina va îndemna dezvoltatorii de aplicații pentru Android la o viziune creativă, eu cel puțin așa speram. Aiurea. E o pagină autolaudativă. Subiectul este Android v4 împreună cu absoluta sa desăvîrșire. Ni se spune cum în versiunea 4 aproape fiecare pixel a fost ascuțit pe la colțuri și dat cu praf de curățat aragazul după care urmează ceva frumos:
 Încîntă-mă zice titlul coloanei. Ca orice discurs care se respectă, treaba începe cu o subiectivă scurtă. Poporul o știa fix pe dos dar Android o știe mai bine. A doua frază e partea unde nerușinarea și beția încep să se între în buclă de reacție pozitivă. Cică aplicațiile Android sînt elegante și plăcute estetic pe multiple nivele. Iei o pauză, te uiți încă odată la URL să vezi dacă ești pe site-ul corect pentru dezvoltatori de aplicații Android: developer.android.com. Oare ce părere au indivizii care au generat pagina asta despre dezvoltatorii lor? Cît de prost crezi că trebuie să-ți fie cititorul să-l împroști cu rahatul de atît de joasă calitate intelectuală scurs din cine știe ce toaletă a departamentului de marketing? Cum să le spui dezvoltatorilor cît de frumoase sunt aplicațiile Android cînd ei au văzut atîtea, atît de diverse, atît de penibile în marea lor majoritate judecînd după sutele de mii de gunoaie din Android Market și de proporția infimă a celor decente ca funcționalitate și design. Afirmația fără discernămînt despre cît sînt de frumoase aplicațiile (toate…) Android e insultătoare pentru orice cititor de bun simț, nu doar pentru dezvoltatori. E ca și cum ai spune că toate pietrele sunt atît de frumos de rotunde.
În mod normal un om cu scaun se oprește aici din citit pentru că e clar că a nimerit într-o mizerabilă pagină de reclamă degenerată în laudă de sine. Eu nu sunt un cititor tipic și am continuat. Următoarea frază ne spune că tranzițiile din Android sînt rapide și curate. Dacă Android e notoriu pentru ceva printre dezvoltatori, e notoriu EXACT pentru cît e de PROST la capitolul fluență, tranziții, e hulit nu pentru ineficiența codului, pentru cerințele hardware duble față de concurenți ci pentru lag, pentru sacadări, pentru cît de puțin fluente și curate sînt tranzițiile. Aici m-am oprit scîrbit și am închis pagina.
Pentru o lectură interesantă despre cît de fluid e Androidul, de fapt să fiu mai exact, despre motivele oficiale pentru care Android NU este fluid, recomand pagina unei specialiste de la Google: Dianne Hackborn. Ea ne spune cu cuvintele ei, ce a înțeles ea din motivele pentru care Android are lag și ne liniștește că nici în ultima versiune nu am scăpat de lag, că pentru lag nu este leac și că deci el va rămîne o parte semnificativă și distinctă în personalitatea Androidului pînă cînd eventual nesimțiții de dezvoltatori de aplicații nu vor scăpa cumva de el, n-are contează că el e prezent la greu și în cele mai elementare zone ale sistemului de operare însuși sau în cele mai importante aplicații scrise chiar de Google.
Ca un adevărat profesionist, evident că a studiat bine sistemele de operare concurente care – ce neprofesionist din partea lor – nu au pagini web despre motivele pentru care au lag pentru că în general nu prea au lag în sine.
Ei bine, dacă articolul conține unele indicații interesante despre ce crede Dianne Hackborn că a înțeles din toată tărășenia, valoarea paginii constă de fapt în comentariile de la final care chiar merită citite. Unii dintre cei care comentează sînt în evidentă superioritate față de specialista care lucrează la Android. De remarcat sînt și erorile Diannei în ce privește cunoașterea iOS, concurentul principal al Android care din punctul de vedere al fluenței chiar merge bine. Aproape TOT ce spune Dianne despre iOS comparativ cu Android se dovedește greșit tehnic. Undeva apare și scuza Diannei: cică asta e, a zis prost dar era normal să nu știe cum merge iOS pentru că nu a vrut să afle, ca orice dezvoltator normal de aplicații iOS, ca să nu trebuiască să semneze vreun NDA și să poată fi acuzată de furt de idei. Uneori ignoranța e ceva deliberat, nu m-am gîndit niciodată la asta ignorantul de mine. Nu pot să o contrazic nici măcar aici, bine fata tatii, dacă tu ai vrut să nu știi cum merge iOS e alegerea ta dar atunci măcar taci (dracului) și nu te da cu părerea în public din poziția de specialistă. Și încă o treabă: spune și celor din echipa cu website-ul despre frumusețe că Android ARE lag, să lase basmele pe seama celor cu reclamele TV pentru copii și să le scoată din website-ul pentru dezvoltatori.
Citesc azi că ASUS scoate o noua versiune de Transformer Prime – o tabletă din foarte multele cu Android care încarcă degeaba rafturile prin mall. Nu cred că “vechea” versiune de Transformer are mai mult de o lună de cînd e pe piață. Bravo ASUS – te miști repede. Îmi pare puțin rău de clienții nerăbdători pentru că acum clar regretă pasul și asta se ține minte dar viața merge înainte. Mă uit la puzderia de marfă de pe piața Androidă și îmi amintesc de Samsung, alți campioni ai sutelor de versiuni, revizii, variațiuni pentru telefoane. Cîte sortimente de Galaxy S2 or fi existînd cu diferite nume cifre și sufixe? Cred că nici angajații de la vînzări de la Samsung nu mai știu de multă vreme. Nici nu ai cum să cumperi un anumit model pentru că de cînd îl vezi pînă ajungi la magazin deja nu se mai produce, e depășit – se produce în schimb o versiune “îmbunătățită”. La o lună după ce ai luat marfa, pînă și valoarea ei morală pentru posesor e zero. Cum să-ți mai placă dacă e depășit la 2 zile după ce ai scos banul gros să-l cumperi?
Samsung marșează nu știu cît de conștienți spre a-și transforma produsele (de bună calitate în general) într-o masă amorfă de telefoane la kilogram, cu durata de viață de cîteva săptămîni, fără nicio personalitate sau trăsătura distinctivă. Exact ce își dorește Google – să anuleze diferențele și caracteristicile specifice ale firmelor producătoare așa încît tot ce rămîne vizibil pe etichetă e “Android”. Google au învățat perfect lecția de la Microsoft care au transformat la vremea lor orice mașină oricît de specială în încă un calculator personal compatibil Windows. Rezultatul la care au contribuit din plin și producătorii de marcă de calculatoare a fost scăderea dramatică a prețurilor și a calității și transformarea raftului cu laptopuri de la Saturn în ceva ce seamănă mai degrabă a depozit en-gros cu marfă vîndută la palet. La final nici HP nici DELL nici alții nu au prea ieșit fericiți așa cum nici Samsung nu va fi foarte avantajat de momentul apropiat cînd orice telefon, oricît de prost sau no-name, va fi destul ca să ruleze Android. Politica lor de a scoate zeci și zeci de produse asemănătoare nu face decît să le distrugă imaginea de marcă.
Pe de altă parte îi avem Apple. Execuție magistrală. Produse bune și foarte puține. La orice moment există un singur telefon de la Apple – iPhone 4S azi. Nu poți să fii derutat de 10 variante unul mai mic, altul mai sur, al treilea mai bombat. Fac un singur telefon și asta îi ajută foarte mult. La un telefon se poate face reclamă multă și eficientă. Un singur telefon poate ajunge la 5 dintre prietenii tăi așa încît să intre în funcțiune spiritul de turmă și să-l vrei și tu. Nu se poate să nu fi auzit de el. Un singur model de telefon poate ajunge ușor cunoscut, dorit, notoriu, modă. Cum să devină Samsung Galaxy Ace Plus S7500 notoriu? Sau poate Galaxy M Style M340S? Sau care din zecile de ele – toate o apă și un pămînt? Pentru notorietate e nevoie ca potențialul client să îl vadă insistent și repetat ca să ajungă să-i placă și să-l dorească. E nevoie de reclamă, e nevoie să-l vezi de mai multe ori la mai mulți prieteni – ACELAȘI telefon – ca să prinzi gustul, e nevoie să îi poți ține minte numele după ce ai ajuns să îți placă prin contagiune, e nevoie ca după o lună de la prima vedere, cînd te-ai hotărît și ai luat salariul să-l mai și găsești la magazin – pe cel pe care ai ajuns să-l vrei, nu o versiune “îmbunătățită” pentru că telefonul dorit s-a retras de la vînzare după 2 luni de producție fiind “depășit”.
Pune-te în locul clientul de telefon Samsung la masă cu prietenii: ai dat săptămîna trecută 500 de euro pe telefon și vrei să ți-l arăți, doar nu l-ai luat degeaba. Îl scoți din buzunar ca să-ți verifici meilu cică, fericit că o să crape tot dușmanu’ de invidie. Dușmanu’ nemilos scoate în secunda 2 Samsungul revizuit apărut alaltăieri și te face praf fără niciun cuvînt. Pune-te în locul clientului de iPhone: ai dat acum 3 ani banii pe telefon și primești și azi ultima versiune de iOS. Ai luat iPhone în toamna trecută dar poți să-l scoți din buzunar sigur pe tine, nu vei fi umilit pentru că e ultimul model, abia peste 6 luni apare următorul – pînă atunci ai dat banu’ dar stai în față cu demnitate, ai ULTIMUL MODEL, dușmanul nu te poate face să moară mă-sa.
Ce fac acum Samsung cu puzderia de telefoane în frenezia momentului o să-i doară peste 2 ani cînd orice telefon Samsung va fi doar încă unul din sutele de telefoane Android de la o firmă care parcă începe cu S. Pe de altă parte peste 2 ani iPhone 5P sau cît o fi el la vremea aia va fi la fel de distinct și special ca acum.
Samsung se îndreaptă cu mult succes spre a deveni anonimi și asta în ciuda faptului că au produse bune, e drept că murdărite de un sistem de operare scris de radioamatori. Dacă ar oferi puține telefoane cu personalitate distinctă, ar rămîne în top (top=conștiința clientului). Ce fac ei acum e rețeta sigură spre mediocritate amorfă. Apple în schimb nu au nevoie de 140 de variante de iPhone, le ajunge una singură. În 2 ani Apple vor fi liniștiți în aceeași poziție de top concurînd cu telefonul generic Android produs de cine mai știe cine, parcă San Sun le zice?…
|
|
Populare