ue me and ue you

Stau la geam și privesc ce se întâmplă cu politica de la televizor. Așa începeau compunerile de septembrie cu tema “ce ați făcut în vacanța mare”. Doar că în cazul meu tema este “ce ați făcut în vacanța propriilor minți”. Ce se întâmplă acum, cu creșteri explozive de prețuri la gaz, la curent electric, elemente vitale controlate integral de entități străine de România, în conjuncție cu frăsuiala coaliției de guvernare, seamănă leit cu episoade anterioare în care juca, înjura și scuipa pe jos coji de semințe bețivul căpitan Băsescu dimpreună cu sclavul perfect, Emil Boc. Aceeași acțiune, aceiași actori cu doar o literă schimbată discret în acronim, aceeași scenă, aceiași figuranți – noi. Care o fi sensul? De ce toate astea? Cu cât trece timpul – și au trecut 31 de ani – cu cât mai multe episoade, cu atât mai multe puncte de unit pe desen, cu atât mai multe puncte pe grafic, imaginea ar trebui încet încet să se contureze:

Acum să suprapunem imaginar pe grafic anii pesedeului și să ținem cont că economia reacționează cu întârziere, dezastrul se vede după mai bine de un an de la inducerea lui și de obicei e mai abrupt, creșterea vine și ea după o vreme de la măsurile care o cauzează și e de obicei mai blândă pe grafic. Cum apare pesedeul la guvernare, facturile la curent și gaz devin plătibile, salariile cresc (medic, profesor careva prin zonă să confirme? Olguța ieși la tablă!). Cum apare un Băsesc, și să fim clari, PNL azi e PDL adică organizația lui Băsescu, cum aflăm de o criză care inevitabil reduce nivelul de trai și curentul, gazul, mâncarea revin probleme de stringentă actualitate, adică suntem readuși la zero, zero însemnând că avem în medie exact atât cât să se termine luna și să înceapă luna următoare fără revoltă populară. Cineva știe să calculeze bine macroeconomic.

Să suprapunem pe grafic și anii în care președinții pesedeului au fost băgați la pușcărie? Cum 2-3 ani salariile românilor cresc, cum campaniile împotriva pesedeului ating paroxismul, președintele pesedeului e băgat la pușcărie. A făcut Băsescu pușcărie? Nu, pentru că nu merită, e om cinstit! Salariile românilor nu au crescut în vremea lui, ba din contră, deci totul a fost sub control.

Stând eu așa la geam, de multă vreme văd atâtea eforturi disperate să distrugem cu orice preț pesedeul. Spume la gură 16 ore pe zi în direct pe toate canalele, procurori, judecători, paradire la cetățeni, câte o ieșire la un foc de tabără în fața guvernului pesedist, nimic nu e prea scump. Nu contează justiție (de fapt contează foarte mult, ca instrument perfect), nu contează lege sau alegeri (astea chiar nu contează), pesedeul trebuie terminat. De fapt chiar este terminat, priviți-i președintele la fel de interimar ca toți procurorii șefi atâta amar de vreme. Priviți argumentele pentru care ciuma roșie, aflată în aparentă opoziție, evită confruntarea cu coaliția luminii. Interimatul convinge. Nu că ar fi avut nevoie Ciolacu să fie convins de ceva.

Bun dar de ce atâta efort, organizare, muncă, buget pentru o cauză atât de mică? Că doar singura vină macro a pesedeului=ciuma roșie e creșterea economică, mai concret și direct, creșterea salariilor. Pentru că asta este o problema foarte mare de fapt. Să reținem: pesedeul = creștere salarii. Mobilul adică.

Acum să ne gândim la autor: cine ar putea fi acesta? Bărbierul lui Occam ne-ar spune să ne gândim la cea mai probabilă cauză, la cel mai mare elefant din cea mai apropiată cameră. Cine ar fi cel mai interesat de noi pentru că suntem integrați, parteneri cică, avem destine comune – prea comune în ultima vreme, e aproape aicișa, are mijloacele, încrederea prostimii, are tot ce ar fi necesar, e mai mare decât elefantul și se află în camera Schengen, imediat după eternul nostru antreu? Uniunea Europeană ar zice Occam proaspăt bărbierit, UE zic și eu că nu mă pun să-l contrazic. Dar vaai, ce prostie o fi asta, doar NOI SUNTEM UNIUNEA EUROPEANA! Nu așa ni se tot spune? Și chiar așa e. Uniunea Europeană suntem și noi dar Uniunea Europeană este o antrepriză bine organizată, nemțește chiar, unde fiecare își are locul: neamțul produce mașini scumpe, grecul odihnește neamțul vara, austriacul extrage petrolul (altora) și dă credite ca să cumpere lumea mașina germană în care să pună benzina austriacă, olandezul vinde flori și dă credite și el, de nevoi electro-casnice, francezul ar da și el credite dar mai produce și mașini ieftine (alea scumpe ziceam că le produce neamțul). Fiecare are locul lui foarte bine stabilit în organigramă. Și locul nostru e perfect stabilit de părinții fondatori: românii sunt forța ieftină de muncă pentru ce or fi având nevoie firmele care produc mașini scumpe sau ieftine, pentru hotelurile unde se odihnesc cei care produc mașinile, dau creditele, cresc floricelele sau revând petrolul Europei, pentru îngrijit toți acești europeni când ajung bătrâni și fac pipi pe ei. Și ce face neintegratul, rebelul, miopul, ciumetele roșu – pesedeul? Nu pricepe deloc rolul românului în organigramă, acela de mână de muncă ieftină și dezechilibrează jucăria bine reglată europeană ridicând stupid salariile. Asta chiar nu se poate tolera. Construcția europeană e prea importantă, abaterile trebuiesc corectate și pentru asta există bucle de corecție: justiție, facebook, d-astea. Nu se poate ca un miop precum Năstase sau Dragnea să defecteze cutia de viteze europeană dereglând finele echilibre Macro’ (scuzați!). Și polonezii aveau un loc al lor foarte clar și specializat: instalații sanitare. Și ei au încercat să ridice capul dar (observați coordonarea adversativă) la ei a reușit, cel puțin până acum. O fi din cauză că, așa cum ne spune UE, la ei justiția e cam eșuată deci nu îi poate ține cu capul plecat la WC-urile fisurate ale europenilor bogați? O fi bine? O fi rău? Până la urma mâncarea primita de servitori e totuși mai digerabilă decât scoarța de copac pe care o servesc iarna răzvrătiții fugari cu prea multă personalitate.