yamaha

Căutam pe net după niște boxe Yamaha care îmi plac foarte mult: NS-777. Nici nu prea face Yamaha multe feluri de boxe și astea sunt modele foarte vechi ceea ce semn bun: dacă au fost produse timp de 15 de ani în epoca actuală, sigur există un motiv pentru asta.

Am zis că boxele NS-777 sunt “piano black”? E esențial pentru firul narativ. Hai că arată mișto.

Da, știu, de ce nu iau Genesis 2.3 cum are și vecina de la 2? (pentru că nu acoperă sonor spațiul vast al sufrageriilor mele, de aia)

Deci de ce Yamaha? Pentru că sunt foarte buni la instrumente muzicale și la electronică și boxele sunt… un fel de piane-violoncele-electrice. Se poate sinergie mai bună (tovarășu’ Iliescu)?

Și căutând eu după NS-777, peste ce dau:

Fluieraș de fag mult zice cu drag. Artă sau ce?

Buuun, acuma ce altă firmă absolută de piane știți? Corect: Bösendorfer.

Anecdotă: în anii 70 Vangelis folosea un Bösendorfer Grand Piano 290 Imperial (cel mai bun și azi) în camera de zi și un Steinway & Sons D Grand Piano în studioul de alături:

Oare de ce îi zicea camera de zi fiind așa de noapte?

Bösendorfer e tradiție, top mondial, imperial, stă în Viena pe Bösendorferstrasse – se poate mai mult pedigree? 

Așa, și ce legătură are asta cu boxele Yamaha? Din 2008 Bösendorfer este proprietatea Yamaha.

După atâta poveste, ceva îmi spune că Yamaha face boxe mai profesionist decât 90% din firmele exotice de boxe care vând snake oil cu 10x prețul. Pe de alta parte Yamaha ne spune că în interior, NS-777 au cabluri Monstercable… E greu de negat puterea vindecătoare a uleiului de șarpe cu condiția – pe care doar vrăjitoarele adevărate de magie albă adevărată o știe – să fie făcut vinerea sara pe înserat dupe orele 18-isprezece.

PS: a auzit cineva de Wilhelm Bachaus? Eu da (deși înregistrările mono DECCA, cu concertele 4 și 5 pentru pian și orchestră de Beethoven sună rău pentru standardele de azi). Acum văd: și el tot Bösendorfer. Deci să iau boxele alea?…