Ca de obicei, comorile slashdotului stau în comentarii, nu în articolul principal.
Avem azi o postare interesantă despre cât de jalnică a ajuns muzica pop azi, măsurat oarecum obiectiv. Rezumatul e clar: muzica a devenit de rahat, tot mai de rahat, de mare rahat, absolut de rahat, maxim de rahat și trendul fiind trend… insistă să continue.
Întotdeauna a exista contraargumentul “moșii le place muzica dupe vremea când erea iei la liceu”. Posibil să fie corectă ideea, cel puțin parțial. Partea bună e că tinerii din ziua de azi măcar înțeleg subconștient că pe vremuri exista ceva numit liceu.
Un comentariu de pe slashdot are o explicație inteligentă pentru propoziția “muzica veche era mai bună”:
New music has always sounded crap. It’s a case of Sturgeon’s Law (90% of everything is crap) combined with survivor bias (the 10% that isn’t crap is more likely to be remembered and still played much later). For every great song you can remember from a prior decade, there are nine more that were such complete crap that you don’t even remember that they were briefly popular.
Cu toate astea, studiul are și măsurători obiective. Orice ai face, cu rata de compresie a versurilor folosind LZV1 nu te poți pune…
LZV1 (
Refren (x4):
E vară, e soare
Femeile-s mortale
E vară, e soare,
E vară, e soare,
Hai cu toți la mare
E vară e soare.Refren (x2)
) = 69 de biți (greșiți);