(postare rămasă nepublicată din nu știm ce motive din 9 aprilie 2015, pe vremea când justiția părea că ar fi trebuit să mai aibă sens, subiect complet depășit, de interes strict documentar)
Vis: dacă aș fi judecător drept la una dintre curțile de justiție secrete care pun ștampila ca primarul pe documentele (tot secrete) cu direcția în care e mânată cireada numită omenire, aș aproba, ba nu – aș OBLIGA (fie-mi iertată ezitarea, să nu fie interpretată ca slăbiciunea) pe Google și Facebook să ofere fiecare câte un serviciu web sau API la care orice procuror sau de ce nu chiar și milițian cu peste 3 zile vechime să se poată loga atunci când anchetează pe cineva (și de maximum 3 ori pe lună în scop personal): Detectorul de Minciuni Online. Detectorul de Minciuni as a Service ar produce economie la achiziționarea atâtor echipamente cu rezultate dubioase, ar reduce amprenta de carbon guvernamentală și ar avea mufa direct înfiptă în mașina cu adevăr. Ce de concepte și ce ușor aș mai manipula cu ele… De ce să fie două servicii diferite, Google și Facebook? Ca să le putem verifica ușor sinceritatea. Pentru arbitraj am putea apela la un terț. Amazon? O fi obiectiv dacă tot e non-profit?