ui de la amd

Aplicațiile de control pentru placa video atît de la nVidia cît și de la ATi/AMD au fost de cînd le știu, contraexemple de design. Mie interfața lor îmi pare concepută de indivizi care înoată zi-lumină în limbaj de asamblare. Recent AMD a refăcut interfața cu utilizatorul din vechiul Catalyst Control Center – aplicația de control a driverului video.

Acum totul arată mult mai bine. Aceasta este una dintre secțiuni deschisă la întîmplare:

Minții mele obosite îi e greu să urmărească talmeș-balmeșul de opțiuni din partea stîngă a ferestrei, de asta am dat click aiurea pe una din ele în speranța că va fi mai explicit măcar ce se va întîmpla după. Ghinion. După click s-a întîmplat același cod mașină desenat de o minte fără milă pentru utilizatorul final.

Să comentez despre spațiul gol de deasupra dreptunghiului sur-portocaliu care ne spune să folosim setările ca să setăm? Mai bine nu.

Cînd mă uit la dreptunghiul colorat înțeleg că și programatorii sau designerii interfeței nu au fost chiar fericiți cu rezultatul din moment ce au simțit nevoia să precizeze că mai jos undeva în fereastră există butoane on/off care pot fi folosite. Dacă butoanele on/off de care zic ei erau făcute de cineva de meserie, nu trebuia să le spună nimeni utilizatorilor (pe fond portocaliu) să le identifice și apoi eventual să le și folosească – utilizatorul le-ar fi văzut din primul moment fără ajutor.

Te poți întreba ca și mine: de ce și-au făcut indivizii de lucru cu controale nestandard, pe care utilizatorul nu le prea înțelege, pentru ca apoi să se explice și justifice? I-a mînat din spate estetul? Era atît de ușor pentru toată lumea (și pentru ei ca dezvoltatori și mai ales pentru utilizatori) dacă acele controale erau uzuale pentru sistemul de operare. Check-box-urile din Windows nu au fost aruncate acolo de pictori impresioniști. Ele au fost întoarse pe toate fețele împreună cu mulți utilizatori din diverse culturi sau grade de educație. Bifa folosită și în Windows și în alte sisteme de operare pare să fie relativ universal explicită și e în orice caz modalitatea cu care utilizatorul e demult obișnuit. Cei de la AMD au ambiția să reinventeze apa caldă și plantează în fereastră (altfel tot prost aranjată) butoane on/off originale (Override application settings, Color vibrance). Ce estetic de frumos!

Dacă ar fi citit tinerii niște documentații despre interfața cu utilizatorul, ar fi aflat că O și I nu comunică nimic indianului sau chinezului (și iată ca am acoperit peste jumătate din utilizatori) despre funcționalitatea butonului. Mai mult, culoarea NU este o modalitate de a comunica utilizatorului dacă treaba e de bine sau de rău, dacă e activ sau inactiv, dacă e permis sau interzis pentru că în multe culturi roșul e bine, e invitație, înseamnă DA.

Să trecem și peste asta, noi sîntem occidentali (unii mai mult – alții mai puțin ce-i drept) și pentru noi roșu înseamnă “bubă!” deci nu atingem. Să ne uităm cu ochiul nostru de descendenți ai lui Traian + Decebal la butonul minunat. Ce înseamnă el oare pus în poziția din imagine? Înseamnă că Override? Sau că nu Override? Dacă înseamnă că nu Override înseamnă că totuși da (doar e o dublă negare – Override are sens negativ), deci nu ar trebui să fie verde fiind vorba de ceva activat? Nu doar partea grafică e defectă ci și partea logică. Cu duble negații (care în română funcționează diferit de engleză dar de unde să știe asta chinezii de la AMD), șansele ca utilizatorul cu mintea sănătoasă și încă afectată de o fărîmă de bun simț și rigoare logică să mai urmărească interfața sau să mai fie interesat de toată integrama scad dramatic.

După ce m-am uitat la pictura unei verze așa cum o imaginează designerul interfeței de mai sus, am mai avut oare curiozitatea să dau un alt click pentru a descoperi și imaginile altor legume? Sau credeți că am mai fost tentat să derulez măcar puțin în jos panoul cu butoanele on/off originale? N-am făcut-o nici măcar de dragul de a descoperi prostii și mai savuroase pe seama cărora să comentez răutăcios. Cine știe ce am pierdut…