apa, aerul și așa mai departele

Am avut pe vremea cînd eram elev un profesor care deborda de umor involuntar. Oricît m-aș chinui să maltratez rațiunea în cuvinte nu voi putea niciodată să sper să-l ajung și asta din cauză că omul era perfect natural, nu se străduia deloc – pur și simplu respira iraționalitate cuvîntată.

Îi datorez cel puțin un post pe blog pentru savoarea momentelor de autoironie pe care le dăruia cu generozitate fără măcar a fi conștient de asta.

Am avut un caiet la materia pe care onorabilul meu profesor o preda, care la sfîrșit avea cîteva pagini pline cu însemnări umoristice.

Uneori expunerile era atît de animate încît nu reușeam să notez în spatele caietului toate bijuteriile și muream de ciudă cînd după una mai inofensivă pe care începeam să o scriu urma una terminală pe care o pierdeam pentru că nu scriam destul de repede printre hohotele ascunse cu disperare.

Caietul de la materia cu pricina era foarte avansat din punct de vedere tehnic: avea file alternative cu texturi și tipuri de hîrtie diferite cum nu știu dacă se mai fac în zilele noastre, una din hîrtie groasă și poroasă, fără linii, următoarea din hîrtie velină liniată. Ce vremuri…

În cinstea profesorului care a contribuit decisiv la evoluția gusturilor mele umoristice voi da un citat dens, singurul care mi-a rămas după aproape 30 de ani de intemperii balneoclimaterice, caietul memorial fiind probabil aproape definitiv pierdut de mai putea fi găsit vreodată:

“Aerul conține temperatură.”

Era vorba de aerul care conține temperatură răcoroasă și care răcim dacă nu am fi avut niște avantaje naturale pe care să ne apare de ele iarna.

Întrebarea emisiunii: pe care este materia care o preda profesorul natural umorist?