Pentru urechea și sufletul meu cel mai bun album de muzică e Pink Floyd – The Wall.
Am încercat să-l numesc pe al doilea dar nu a fost deloc la fel de ușor de unde deduc că distanța dintre locul 1 și locul 2 e destul de mare. Am reușit să mă hotărăsc și să atribui locul 2: Beethoven – Concertul Pentru Pian Și Orchestră Nr.5.
După încă niște efort am găsit și un loc 3: Vangelis – Heaven And Hell.
Cum am făcut cunoștință cu cele 3 lucrări muzicale?
| The Wall: aveam vreo 9 ani cînd a apărut și s-a difuzat integral cred la Radio Europa Liberă. Recepția era îngrozitoare, pe unde scurte, bruiată la greu așa că jumătate din sunet erau fluierături datorate recepției. Dacă mă uit în urmă mi se pare absurd că la vîrsta și în condițiile de atunci a putut să-mi atragă în vreun fel atenția. Probabil a fost o întîmplare. Nu se poate spune chiar că am făcut atunci cunoștință. Mai degrabă mi s-a părut că am auzit o frîntură din ceva ce avea să se dovedească mai tîrziu a fi The Wall. Sînt sigur că nu am auzit muzica atunci la radio. Am prins cred o frîntură din atmosferă. Încă îmi amintesc și faptul că radioul la care ascultam era întins pe jos, pe punctul de a fi (iar) desfăcut bucăți dar i-am dat o pauză pe durata cît am rezistat să ascult The Wall. |  |
| Beethoven: întîlnirea nu a fost întîmplătoare ci premeditată. În liceu ascultam multă muzică și m-am gîndit că o fi ceva cu Beethoven ăsta dacă atîția oameni aparent cunoscînd ce vorbesc îl vorbeau de bine. Cel puțin pentru mine păreau convingători și eu nu îi puteam contrazice – îmi amintesc de Iosif Sava de exemplu sau de Leonard Bernstein dirijînd cu foc. Am mers la librărie și am cumpărat un disc (de vinil) cu Orchestra Radio și nu mai știu exact cine la pian. The Wall sau Heaven And Hell nu se puteau cumpăra la librărie pe vremea aia. Mi-a luat puțin efort toată treaba dar a meritat. Pînă azi cred că aceea a fost cea mai bună interpretare pe care am auzit-o (da, știu, din cauză că a fost prima și eram tînăr). Aș vrea să mai găsesc pe undeva discul. |  |
| Vangelis: din serialul Cosmos de Carl Sagan. Am fost magnetizat de serialul ăsta. O mare parte din modul cum gîndesc sau nu gîndesc, cum simt sau nu simt ar putea fi legată de el. L-am văzut cînd eram la școala generală, nu rețin exact în ce clasă. Rețin însă cum joi la ora 20:30 orice altceva trebuia să înceteze în casă pentru că urma să înceapă Cosmos. Odată ai mei au greșit și s-au întins cu o discuție la niște prieteni în altă localitate exact joia cînd urma să înceapă serialul. Și acum îmi amintesc goana cu mașina spre casă casă doar – doar mai este vreo șansă să prind și începutul episodului. În serial, o păpădie imaginară călătorea prin univers pe muzica din Heaven And Hell. Sînt sigur că a fost evenimentul care, individual luat, m-a influențat cel mai mult intelectual și artistic. |  |
The Wall e si la mine pe undeva prin Top 10.
Cit despre serialul Cosmos numai acuma recent l-am descoperit, la fel si Heaven and Hell.
Da, Pink Floyd – the Wall e nr 1 si pentru mine
Concertul 5 de Beethowen ar putea fi nr 2 dar nu m-am hotarit inca :-) Nu era concertul cintat la pian de Valentin Gheorghiu?
Cosmos e incredibil de bine facut pentru vremea aia; l-am vazut acum doi ani din nou si arata cam ponosit
@ Aburel: e ponosit numai din cauza de calitate de imagine, efecte speciale si garderoba/frizuri :)
Ideile pe care le prezinta sint inca fresh.
@Renton: intre timp s-au facut niste seriale mai noi care prezinta aceleasi idei, cu foarte putine noutati, care arata mai „noi” din cauza de afecte speciale, haine si frizuri