iconia tab w500 – gînduri în avans

Am cutia în fața mea. Gestul inevitabil pe care îl aștept de vreo 2 ani s-a produs: am un tablet cu Windows pe care pot rula ce vreau și ce îmi place nu ce îmi dă voie Steve Jobs, Google sau Vodafone. Cutia e nedeschisă și după nefericitul Android de pînă acum îmi vin în minte tot felul de gînduri:

Nu mai am de așteptat după update-uri de la producătorul tabletului (care nici nu prea e interesat să mi le dea odată ce a vîndut marfa și nici nu prea se știe cu meseria asta).

Nu mai e nevoie să aștept 48 de zile, 22 de ore, 15 minute și 6 secunde (scuze -5 , 7, ba nu 12…) să convertesc manualul de 1200 de pagini de la Postgresql din PDF în ePub cu Calibre ca să-l pot vedea (oricum în condiții proaste) în Aldiko.

Nu voi fi obligat să fac un cont la Amazon și să mă loghez de fiecare dată cînd vreau să citesc un document dacă ar fi să folosesc Kindle în loc de Aldico și nici Amazon nici alții nu vor știi ce și de ce citesc.

Nu va trebui să răsfoiesc 580 de pagini manual în PDF cu Acrobat Reader care deși oferă dintre toate cele de mai sus cea mai bună experiență de citit un PDF, nu solicită nici logări și nici nu scrie acasă despre ce și cum citesc, nu-și amintește la deschiderea unui PDF unde am rămas cu lectura așa că de fiecare dată cînd îl deschid trebuie să caut cu mîna unde am rămas. Cititul în Android pare mai degrabă un blestem și faptul că Acrobat Reader e cel mai bun și liber software de citit mi se pare la fel de ironic precum libertatea pe care mi-o oferă Microsoft cu Windows comparativ cu alternativele.

Voi vedea în fine textele românești scrise corect cu ț și Ț – Microsoft a auzit de România, de limba română și de București. Nu mai e nevoie să pretind că stau la Istambul (cu prețul schimbării greșite a orei primăvara și toamna) pentru că Google nu a auzit de România cu 22 de milioane de locuitori deși a auzit de Slovenia sau de dialecte vorbite în Elveția.

Voi putea folosi modemurile 3G pe care le am deja (ZTE sau Huawei) cu un simplu gest: înfig stickul 3G în USB și am instantaneu internet mobil. Android cred că nu avea așa ceva nici în planurile de viitor îndepărtat.

Voi putea împerechea pe bluetooth tabletul cu orice telefon îmi trece prin cap, fără să caut pe internet liste cu sute de combinații de telefoane + versiuni de firmware parțial-semi cvasi-compatibile.

Voi putea deschide și chiar edita documente Word sau Excel fără să apelez la softuri scrise de amatori care să ofere a mia parte din ce te-ai aștepta de la experiența Office și asta tot pe bani – voi putea deschide documentele în Microsoft Office sau Libre Office după bunul plac, ce distracție va fi – îmi pare aproape incredibil.

Voi putea sincroniza bookmarkurile de pe tablet cu cele de pe desktop și asta în Firefox ediția completă, nu în browsere inepte în care nici nu poți ordona cum vrei bookmarkurile favorite (nici nu intru în mai multe detalii despre cîte nu poți face în browserele din Android sau despre cum merg ele deși te-ai aștepta de la Google ca măcar browserul să funcționeze plăcut și fără erori).

Voi putea naviga liber în rețeaua locală fără să mi se ceară de fiecare dată user sau parolă și fără emoția că după fiecare update de Android să pierd (iar) abilitatea asta integral sau parțial ca de atîtea ori în trecut.

Voi putea opri tabletul fără să pierd 10% din baterie la fiecare 8 ore de repaus. Da, un bug dar nu sînt singurul care-l are – aud că multe și diverse Androide suferă de boala asta ceea ce pare să sugereze probleme nu chiar atît de punctuale.

Voi putea juca și jocuri decente, nu doar păsări supărate, sudoku sau alte rudimente pe lîngă care Amiga 500 ar fi un supercomputer monstru SF.

Voi putea face backup complet sau parțial sau screenshot-uri după placul inimii, fără hackuri prin care să mă fac root pe șestache, lucru pe care oricum nu aș vrea să-l fac chiar dacă ar merge garantat și în versiunile / reviziile viitoare de Android ceea ce nu e cazul.

Voi putea folosi chiar și webcam-ul sau microfonul în Skype sau Yahoo Messenger (nu că l-aș folosi dar voi putea). Pe Android aveam nevoie de hackuri chiar și numai pentru a găsi în market și instala Yahoo Messenger, despre webcam nici nu putea fi vorba – aparent prin design. Poate în versiunea următoare ;-)

În momente în care nevoia chiar o cere și mă aflu departe de birou, voi putea înfige un mouse și tastatura din dotare și voi putea da drumul chiar și la Visual Studio pentru un bugfix urgent, poate un VNC sau RDC decent de ce nu – lucruri care cu degetul se fac destul de greu.

Voi putea vedea ce format video voi dori, oricît de exotic, cu subtitrare, cu litere românești: instalez un codec și gata. Nicio transcodare, nicio așteptare după un update.

Voi putea să testez (în momente de disperare) și versiunea 14.9 de Ubuntu să-mi dau seama că deși s-a schimbat iar culoarea temei, tot nu e de folosit – dar măcar dacă aș vrea – aș putea!

Voi putea atîtea lucruri care erau normale pe desktop sau laptop sub Windows și care erau imposibile surse de frustrare pe Android.

Pentru toate astea merită baterie care să țină mai puțin, un tablet puțin mai gros, Windows 7 care cică nu e chiar perfect pentru degete? Cred că le merită cu prisosință. Am așteptat 2 ani după tabletul cu care să mă simt acasă. Acum că-l am în cutie în fața mea, sper că așteptarea s-a terminat.

Nu deschid cutia încă de teama deziluziei, mai visez 5 minute despre perfecțiune și absolut după care mă voi întoarce la realitate.

O să mai auziți de la mine de Acer Iconia W500, mai vedem dacă de bine sau de rău după ce-l pun la treabă. Oricum ar fi, mi-e greu să anticipez cum ar putea Windows 7 de pe Iconia W500 să producă măcar a 10-a parte din frustrarea și lehamitea pe care mi le-a adus Google cu Android.