Google continuă darea în stambă cu un nou episod în care se arată cum mașinile lor spion care fotografiază străzile lumii pentru dumneavoastră, de fapt din greșeală(!) și din vina unui programator(!) și fără acordul superiorilor (!) au înregistrat, stocat, organizat și arhivat datele cetățenilor care nu aveau criptare la routerele wireless.
Scandalul a izbucnit în presă cam așa: "Google a admis că a colectat neintenționat date wireless necriptate în programul de fotografiere a străzilor și mapare a punctelor de acces wireless pentru localizare.”
Ce a cules concret? Traficul, datele oamenilor care navigau pe internet, tot ce o fi fost (inclusiv posibil parole, carti de credit – dacă oamenii erau nebuni sau neinformați să facă asta pe conexiuni necriptate).
Hmm… “a admis”… Google… Alo, ce-i prostia asta? De ce ar fi admis așa ceva Google? Hai sa fim serioși. Bine dar de ce website-urile de știri cam toate au titluri similare? Poate pentru că furnizorul principal de venituri al acestor website-uri este chiar Google ca broker de spațiu publicitar?
Mintea m-a dus imediat la o problemă internă. Google nu ar fi recunoscut niciodată așa ceva, nu de alta dar e afacerea lor principală să spioneze tot ce mișcă deci era superfluu (și întîmplător, eventual, în unele țări, posibil chiar penal). Singura șansă ca așa ceva să se întîmple părea să vină de la angajați Google care au considerat că nu merită să riște pușcăria tăinuind infracțiuni și astfel s-a ajuns la situația că ori “recunoșteau” ori “li s-ar fi reținut în sarcină”. Ce era sigur pentru mine e că ei nu ar fi recunoscut situația aflînd de “eroare” pentru că o astfel de eroare nu putea să existe. Cum poți aduna ani de zile o cantitate enormă de informație care mai trebuie și pusă undeva, organizată cît de cît – nu e ca o găleată de apă să o verși pe jos și treaba ei unde se va duce. Se mai și arhivează, se mai și deduplică, transformă, reduce.
Aburel făcea o paralelă plastică pe care eu o voi “decît” exagera.
E ca și cînd ești prins cu imagini filmate în toalete publice:
– Ce-i cu filmele astea? zice autoritatea prinzătoare.
– A fost o eruare, crede-am că e imagini de la stadion.
– Păi nu tu le-ai filmat măh?
– Ba da șefu’ dar nu am oxervat, e filmate cu o cameră de video din 2004 deci e esplicabil.
– Păi bine dar 50 de DVD-uri??
– Da, că nu am știut cum s-o opresc…
– Păi camera ta video filmează în format MOV și astea sînt toate MPEG2.
– Da că… din obișnuință… știți…
– Păi cum că văd că-s editate frumos, acolo blonde, acolo brunete, toate sub 30 de ani, DVD-uri etichetate atent, puse pe rafturi, aici a fost o grămadă de muncă.
– Da șefu’ că sînt un băiat muncitor și am 8 copii la casă.
Păi mă, dacă ești băiat muncitor, poate îți dăm la locul de muncă dar tot penal.
Se pare că în Germania e chiar penal să interceptezi orice comunicație criptată sau nu, radio sau de altă natură
După încă o zi au început să apară vești mai concrete: “autoritățile germane au cerut auditarea informațiilor culese de vehiculele Google care…”. Așa deci, de asta îmi recunoscură ei, pentru că tocmai le-a cerut miliția buletinu’. Autoritățile le-au cerut și ei au observat chiar atunci cum stă treaba și înainte ca autoritățile să se uite mai atent au zis ce nu e bine.
E ca atunci cînd vine controlul de la gardă și ai probleme mari dar pui undeva căzută din greșeală la vedere o facturică fără serie și număr de buletin la delegat și dacă ești meseriaș bun, scapi cu (respectiv fără) 20 de milioane și ceva plase.
Google e o firmă mare, are destule milioane și destule plase cît să nu fie nicio problemă în final și probabil că are și acționari comuni cu statele unde se filmează parodia. În China se pare că nu au mai vrut sponsorii…
Lumea se agită: uau, Google ne ascultă (ce surpriză). Se sesizează și autoritățile irlandeze care mai iuți la mînie acceptă propunerea cinstită de la Google ca datele adunate ilegal în Irlanda să fie șterse…
Ei, asta e insultă pentru orice om normal. Cum ar putea Google VREODATĂ să șteargă ceva? E notoriu că Google File System și BigTable nu au implementată comanda Delete ci doar animația. Dacă te uiți atent la specificații se vede clar: delete e pe lista todo din 2002.
Cît de prost poate fi guvernul ăla care a închis orice șansă de a afla detalii despre infracțiune, acceptînd pe cuvînt ca hoțul să șteargă urmele ilegalității. Te prinde controlul cu factură falsă și de nervos ce e, te pune să o arzi DAR ACUMA PE LOC!!! Că dacă nu…
Mascarada e completă: Google a distrus datele în prezența unui observator independent. Of, nu credeam că irlandezii pot fi atît de candizi. Ce se bea acolo? Nu mă pot abține de la a continua paralela începută promițător cu filmările din toalete publice.
– Bine mă, acu te-am prins – te-am prins da’ să nu se mai întîmple!
– Da șefu!
– Și șterge dracului prostiile alea de pe unde le mai ai.
– Le-am șters pe toate să moară mama, a văzut și vecina de la 3 că am chemat-o să vede și aia nu minte că-i femeie la 70 de ani, a rămas oarbă din armată. Da are întreținerea la zi!
Vine observatorul independent și vede, ca la teatrul de păpuși – cu intonație exagerată – cum Google șterge nu știu ce. Păi nici Googlele însele nu cred că știe sigur dacă și ce s-a șters pe acolo la cîte are, dar mai privitorul irlandez, independent și de încredere, orb de la razboiu’ din pașopt.
După încă o zi – două aflăm iar: procuratura din Hamburg anchetează cazul în care Google a adunat ilegal date în Germania din trafic de date necriptat. Informația a fost furnizată procurorilor de angajați Google.
Ei iaca dracu. De asta a recunoscut Google, pentru că angajații lor deja sesizaseră procuratura. Hai ca e romantic.
Pare promițător așa că s-au mai trezit și alții că vor plasele pline, de exemplu cehii.
Germania e mai aprigă decît Irlanda se pare. Ea e o țară mai bogată și cu mai multe pretenții, vrea nici scrumul de la praful ars de pe tobă, nici mărturia babei oarbe de la 3, vrea chiar datele așa cum sînt. Ei, aici avem o problemă: Google e o companie cu principii. Ea nu dă datele oricum și oricui, ca Yahoo de exemplu care a dat guvernului Chinei datele unor disidenți. Principiile împiedică pe Google să dea datele guvernului german. Nici măcar nu cred că e greșit principiul – din contră – e greșită în peisajul comic doar actrița prost fardată numită Google. Din gura ei nu te-ai aștepta să auzi ceva despre secretul informațiilor private, informații private FURATE!
Rezumat: lucrurile s-au întîmplat exact în ordine inversă față de cum le-am aflat noi:
- Google a făcut ce a făcut cu bună știință și planificat
- angajați Google s-au dus la procuratură
- autoritățile germane au cerut auditarea datelor culese de Google
- Google a scris pe blog că și-au dat seama că au niște date pe care nimeni nu le-au vrut și erau oricum pe stradă cînd le-au găsit ei fără să le caute cu mașinile.
Și pe lîngă mine a trecut un astfel de Opel Astra Google negru cu o turela sus plină de trompete care fotografiau strada și am simțit clar o energie deși aveam wi-fi-ul oprit la telefon. Era oprit și bluetooth-ul! Credeți că ar fi posibil?
Și da, acum sînt sigur, mirosea înțepător a toaletă publică. Să moară mă-sa!