Subiecte

e pur si muove

20180301_200146mic

Vinilul revine. Un CD din 1985 sună mult peste orice vinil. Un CD din 2005 sună sub un vinil Electrecord cu Dan Spătaru. Un MP3 din 2018 sună catastrofal. Nu din cauza mediului ci din cauza masterizării și a loudness-war de 20 de ani. Fiecare “artist” vrea să se audă cel mai tare în parcare. Vinilul chiar dacă e inerent mai slab calitativ decât CD-ul sau FLAC-ul, nu e afectat de problema asta așa că paradoxal, fără să facă nimic și profitând de prostia autodistructivă a concurenței, în timp a ajuns să sune cel mai bine.

Toate aceste considerente plus mai ales plictiseala m-au împins să fac pasul: am scos pick-up-ul de la naftalină și l-am pus în priză după mai bine de 20 de ani. Am ezitat să apăs butonul power: o fi el elvețian dar condensatorii se mai usucă. Am făcut-o totuși și… magie, ledurile s-au aprins:

20180302_122447

Din păcate amplificatorul pe care îl am azi nu mai are intrare phono așa că muzica nu avea cum să ajungă la boxe.

Am scos un disc, l-am pus pe platan, am apăsat play, doza a coborât lin pe disc și ca prin minune greierașul a început să bâzâie. Mă uitam fascinat cum doza plutește și se unduiește pe discul imperfect. Uau, sculă de calitate, după atâția ani merge ca nou! Deja mă vedeam scriind postarea pe blog despre meșteșugarii elvețieni care fac lucruri eterne, sfidând legile fizicii și tantalul din condensatori.

Am lăsat doza să bâzâie încet pe disc și mi-am căutat de treabă cu gândul la pasiunea revenită de a căuta viniluri vechi prin lăzi la cine știe ce anticariate.

Și cum Haydn bâzâia monoton de vreo 10 minute, am uitat de revelație. Nu din snobism sau cine știe ce gusturi elevat-preclasice am pus Haydn ci pentru că nu am avut curajul să testez resurecția cu un disc mai valoros. Am pus totuși un Electrecord scump: muzica clasică costa pe vremuri 20 de lei, cea modernă se vindea cu 26, discul de față era o capodoperă a manufacturii ceaușiste, tăiat la jumătate de viteză – half speed mastering – a costat 28 de lei:

20180302_113354

Recunoașteți fontul?

3333

10 minute au tot scârțâit încetișor cornii și orchestra în mi bemol major la 33:33RPM când de-odată PFFFsssssss: fum înecăcios și urât mirositor cum numai componentele electronice de calitate din anii ‘70 puteau mirosi (post mortem). Am sărit la power (off of oooof) dar fumul nu se oprea, ieșea în valuri. Ce aromă vintage… Aproape flower power. Nu eram sigur dacă era esența de condensator sau tranzistor pentru că după atâta atâta timp mi-am pierdut antrenamentul. Eram sigur totuși că nu era miros de cablaj ars pentru că textolitul nu miroase așa de rău.

S-a dus dracului și ReVox-ul, și mitul meșteșugarului elvețian, și postarea fericită pe blog. Acum îmi dau seama și mai bine ce au vrut să spună Pink Floyd cu Time, Dark Side Of The Moon pe care am evitat să-l folosesc pe post de disc de test: timpul nu iartă nici măcar ceasurile elvețiene.

Am deschis geamul ca să pot evalua mai limpede situația: tomberonul de afară e gol, azi a fost ridicat gunoiul deci ar fi loc în el – tot răul e spre bine.

Totuși nu îl pot arunca până nu văd ce e în el. Diavolul care de mic copil mă îndemna să dezasamblez fiecare jucărie cu baterii ca să văd “de ce merge” a revenit.

Am scos șurubelnițele și am început să deșurubez. Materialul carcasei are ceva special: un fel metal acoperit cu teflon sau alcantara. Șuruburile de diverse mărimi și culori. Carcasa grea ca dracu’. Până la urmă cedează:

20180301_205437

Ce puține piese… Uite acolo un SN74LS04! Astea parcă erau 6 porți NU de la Texas Instruments. Încă se mai fabrică! Încerc să văd ceva afumat dar nu găsesc nimic. Uite jos niște tăntălăi albaștri cum erau pe vremuri în ocsko. Judecând după cât fum a ieșit mă gândesc că ar trebui să mă uit mai atent la sursă (adică sus – stânga). Nu văd nimic așa că bag nasul să miros.

Pac:

pffffsss

Scârba era aproape imposibil de văzut, ca un scalar în acvariu privit din față, vinovată era siguranța resetabilă încercuită, cam așa ceva:

mf-r065

Ca orice inginer bătrân știu gluma obosită că orice tranzistor protejează o siguranță deci caut tranzistorul. Nu văd nimic altceva ars sau afumat. Măsor siguranța: 0 ohmi. Îmi revine încrederea în meșteșugarii elvețieni. Ce mai am de pierdut? Pun iar ștecherul în priză și apăs power. LED-urile se aprind roșu respectiv prompt.

Aștept fumul care întârzie să apară. Pun discul, apăs play. Magie (maro): merge. Pun la loc toate șuruburile. Se pare că tomberonul nu îl vede, nu azi.

Am lăsat să susure iar și iar și iar fața de disc cu Haydn pentru rodajul de după revizia de 40 de ani. Toate bune până acum așa că m-am pus pe shopping. În primul rând am nevoie de un preamplificator phono. În al doilea rând am nevoie de o doză pentru că acum am montată o doză Unitra (ce tare!), pusă de urgență acum 20 și ceva de ani când a cedat Shure V15 Type IV din dotarea originală:

post-20-1246356866

666Shure.promo_  vs  unitra_mf-104

Am comandat o doză Audio-Technica și un preamplificator NAD, să vedem cum se vor auzi și dacă îmi voi aminti zgârieturile de pe vechiul Electric Cafe.

Adagio

Ca să vedeți ce înseamnă ReVox, pe ebay se vând kituri de condensatori pentru ReVox B790 care are acuși 40 de ani. Kitul e produs de australieni:

2018-03-02_160838

Comparați cu sculele (telefoane) vândute azi la care nu poți schimba nici măcar bateria deși unele bat spre 1000 de euro.

Tot de la profesioniști, poza cu exact piesa arsă în cazul meu:

s-l500

Pe cât e de mică, pe atât de rău miroase.

7 comentarii la e pur si muove

  • Renton

    Imi amintesc de pick-up-ul asta. Ca am fost fascinat de el e putin spus. Cum mergea (merge) el la exact 33.33 rpm.

  • Aburel

    Nu mi-as fi putut inchipui ca o sa mai folosesti Revoxu.
    Urmeaza magnetofoanele pe care banui ca le mai ai.

  • mrx

    @Renton: hai că nu merge exact la 33:33. Uneori mai sare scurt 33:32 – 33:34. Dar știm cu toții, când am fost tineri, 33:33 era mult mai 33:33 decât în ziua de azi.

    @Aburel: Nici eu nu credeam după care m-am gândit, citez: „stai așa, dacă toți snobii cu harfe în cap dau bani ca să impresioneze prietenii prin erudiție și cumpără pick-upuri de plastic+viniluri second hand, eu de ce să nu mă autoimpresionez pe gratis?”. Ce zici, am gândit bine? Magnetofoanele nu le mai am – doamne ajută!

  • Aburel

    Daca ai putea sa pui un integrat ceva care sa-ti converteasca din analog in digital pt usb ai fi cel mai tare!

  • mrx

    Ăsta? E deja la curier, vine. O sa fac FLAC din toate discurile, mai ales din Electrecoarde 🙂

  • Renton

    OK, si daca inteleg eu bine FLAC-urile facute de pe discuri vor suna (mult, mult) mai bine decit mp3-urile de pe Spotify?

  • mrx

    Nu vor suna mai bine, vor suna mult mai prost dar contează? Paralelă: e mai bună Eugenia decât Lindt sau Milka? Contează?

Comentați

 

 

 

Puteţi folosi aceste etichete HTML

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

captcha: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

WordPress Appliance - Powered by TurnKey Linux