Subiecte

un aeroport, două ... ?

Cu niște vreme în urmă, înainte ca o turmă de personaje funeste să fi ajuns europarlamentari, într-o bună zi, un funest d’ăsta avea prea multă baterie și se dădea intens cu telefonul mobil pe Realitatea TV. Evenimentul la care ne făcea aproape cu forța martori era o campanie publicitară a cine știe căror MI-uri ale reginei pentru convingerea contribuabilului englez de necesitatea frecării macului de către băieții din armata britanică prin Afganistan sau alte locuri similare unde Englitera, trimisă aparent de divinitate, se luptă și azi cu multă pricepere pentru omenire contra terorismului universal.

Mai concret, personajul nostru dacă nu mă înșel (înșela-m-aș!) era la vremea aceea ambasadorul României la Londra sau în orice caz își făcea acolo cumpărăturile în vederea numirii cvasiinevitabile. Acolo, stînd poate pe o bordură la aeroport ca atîția români detașați forțat de economia românească pe Tamisa, l-a surprins începutul brutal și de efect al campaniei publicitare de care spuneam.

Un terorist care nu a reușit să ascundă bine niște Ariel deținut cu acte în tocurile de la pantofi, a fost capturat cu multă agitație de autoritățile vigilente. Așa a început un circ media care a durat o zi întreagă și din mijlocul căruia Trăienașul Ungurean urma să ne învețe la modul dureros limba română. Trebuie menționat aici în trecere că omul are Profesia De Literat, nu se joacă ușor cu cuvintele – ele sînt aerul pe care îl respiră ca peștele pe uscat: fost ziarist (probabil o fi avut și vremuri mai bune), fost viitor ambasador (al României, deci orice e posibil), fost atîtea alte lucruri și actual bine-remunerat parlamentar european de origine – cam ca piesele de Logan dar fără semnătură franțuzească pe portbagaj.

Gata cu CV-ul, gata cu punerea în peisaj. Omul ne povestea la celularul personal direct de pe marginea evenimentului, aventura lumii civilizate împotriva flagelului. O vorbitoare la Realitatea TV împrăștia o perdea fină policromă de picături de salivă de atîta agitație și emoție pentru că vorbea la telefon cu eroul său.

Ziaristul știa și ne spunea și nouă. Nu rețin ce a înșirat jumătate de oră la telefon omul care nu reușea deloc să tacă dar pe întreaga perioadă a “relatării”, auzul mi-a fost brutalizat de cîteva zeci de ori de pluralul artistic “de povestitor” al substantivului… circumstanțial de loc “aeroport”.

HeathrowAirport2 HeathrowAirport

Cum ar spune poporul prost și needucat dacă l-ar putea duce mintea că pot exista pe lume mai multe locuri de unde vin și pleacă avioane?

Țăranul nespălat care plătește ziaristul să europarlamenteze în numele său, țăran care nici ziarist la bibisi nu a fost, nici aproape ambasador la Londra din păcate pentru noi, nici parlamentar european nu va fi vreodată și deci nici gura nu-i miroase, ar spune urît și simplu: “aeroporturi”. Probabil în lipsa lui agricolă de rafinament lingvistic s-ar gîndi că dacă la țară se spune “un port, două porturi”, prefixul aerian al locului nu ar trebui să schimbe esențial opțiunea pluralistă. Ce naiv! La gazete, la microfonul bibisi, pe bordura pistei la Heathrow și acum la Bruxelles, pluralul uzitat este construit cu responsabilitatea dată de reprezentarea atîtor suflete simple, cu fruntea brăzdată de griji și neliniști fizice și metafizice.

În înaltul for european limba se folosește altfel (ca să ajungă acolo vom ignora convenabil să analizăm modul în care a folosit jurnalistul respectivul… element). Scriitorul, dacă nu ar fi aflat că port e substantiv neutru, bazîndu-se pe experiența de viață ar fi putut spune “un aeroport, doi aeroporci”. Galeria selectă de vorbitori de limbă română pură din parlamentul european este completată de altă lunetistă a cuvîntului, autoarea de succes a pluralului pentru succes. Te miri că mintea ziaristului e fecundă în așa anturaj? Folosind modelul shakespearean-ungurean al construirii pluralului neologic al substantivului ou, inspirat și de oierul coleg de for european – “un ou, două oaie”, ziaristul are un punct de vedere personal clar și lucid:

un aeroport, două… aeropoarte.

Îi urez un zbor plăcut. Citiți și “zbor” și “plăcut” la figurat.

28 comentarii la un aeroport, două … ?

  • Aburel

    Taranul roman autentic spune „aeropoarte” (cel putin in Banat)
    Poate Ungureanul a vrut sa fie mai aproape de mese, sa vorbeasca pe limba lor, sa fie in mijlocul lor. Sau poate initiaza un nou trend care sa duca in final la o schimbare. Noi inca nici nu putem intui semnificatia acesteia.

  • R

    Inainte de a citi articolul, raspund la titlu:
    aeroporti!

  • mrx

    @Aburel: adică o fi un vizionar. Cam aburită viziunea…

  • R

    mi-aduce aminte articolul tau de o alta situatiune (situatie e vulgar, nu mai folosesc cu tine, mrx) Eram prin Francia si vorbeam cu un tinar de origine romana care era plecat pe melagurile cele din frageda pruncie, asa ca invatase sa vorbeasca romaneste doar de la ai lui, fara sa vorbeasca prea mult. Si baiatul imi spune la un moment dat: emisferul; ii zic: ei, cum emisferul? emisfera! El: dar de ce emisfera?
    Apoi am deslegat misteriumul doftorului Pangasius:
    In franceza iaste asa: la sphère(asta stiam si eu) si l’hémisphère (si asta stiam, dar ce sa fie acolo? le sau la, contrase in l’ din cauza mutimii lui h?) uitindu-ma in dictionar, m-am recunoscut invins, e masculina emisfera, in franceza:)

    precis era aia boreala!

  • mrx

    @R: tînărul tău are aproape toate scuzele din lume de partea lui. Ziaristul meu are de partea lui doar pe președintele pe care îl iubește dar îi ajunge. Cu ajutorul lui ia cîteva foarte bune mii de euro pe lună pentru merite deosebite la limbi române trase la persoana cea mai potrivită.

  • R

    ce e mai grav e ca deja uneori imi pun intrebari; nefiind in Romania, mai intru pe saituri de stiri; mai nou vad ca sunt la moda „aceiasi constitutie”, „aceiasi indiferenta”… M-au facut sa ma uit in dictionar, sa vad daca nu cumva am luat-o eu razna si simt cum ma zgirie pe cornee treaba;

    chiar imi spunea cineva zilele trecute cit de grozav ar fi sa se reintoarca a(ce)sta de-l pomenisi in articol, eventual ca sef al guvernului:) ce zici? renunti la „bocul nost`”in favoarea traianului cel ungurean?

  • mrx

    @R: glumesti. Trăienașul din poveste nu e demn de mai mult de lingău prezidențial. Pentru șefia guvernului există o candidată cu șanse sănătoase (știu din sursă sigură, un prieten mi-a spus că a visat-o recent prim ministră). Ăsta micu e cu lauta și cu limba catifelată.

  • Renton

    De parca ar fi ceva nou 🙂
    Oameni de doi lei ne conduc si ne reprezinta. Nu au mai multa cultura sau mai mult creier dar au mai mult papagal. Asta e tot ce ai nevoie ca sa „reusesti” in viata. Cei care au creier si cultura (cum ar fi noi, imi ingaduiesc sa spun) stau pe margine si rid acru de cei care sint la virf, Cum am spus, nimic nou. Se intimpla in Romania, se intimpla in Canada si se intimpla cam peste tot in lume. In ce tara de pe lumea asta a noastra este altfel? Spune-ti-mi va rog ca as vrea sa ma mut acolo. Si daca veni vorba de lumea asta mica a noastra nu pot sa ma abtin: http://www.youtube.com/watch?v=p86BPM1GV8M

  • Aburel

    @Renton: 1. noi (ca grup mare, nu noi doi) ii votam pe aia de ajung sefi; deci intr-un fel ne reprezinta valorile
    2. e usor sa stai pe margine sa sa chibitezi; e mai greu sa faci ceva astfel incit sa nu faca misto ‘din’ tine aia de pe margine.

  • R

    @Aburel: 1)Ba sa am pardon! Eu nu am votat de-astia de ne conduc si nici nu cred ca ii merit pentru ca altii i-au votat; aici e o problema a lor cind ajung in virf(uri). aleg sa ignore ca nu ii reprezinta numai pe votanti. Bine, ei aleg sa nu mai reprezinte pe nimeni si sa aiba grija de ei insisi, ca doar devine mai importanta figura proprie pe sistemul: „reprezint ceva daca m-au ales astia, is o valoare, f**k them!”
    2) Nu neg ca exista lucruri ce se pot face, dar lucruri care sa conteze ar fi prea drastice si in afara legii:)

  • Renton

    @Aburel: A fost R mai rapid (poate de acolo si vine R 🙂 ). Nici eu nu am votat personaje din astea dar altii de la mine din cartier au fost majoritari si asa au ajuns personajele respective sa ma reprezinte. Nu ca personajul pe care l-am votat eu ar fi fost mai breaz daca ar fi cistigat alegerile.

  • mrx

    @R&R: regula nu spune nimic despre obligatii fata de nevotanti (nici fata de votanti de fapt) DUPA. Regula zice ca daca te-am prostit, imi pot bate joc linistit de tine ca votant pentru urmatorii X ani, no question asked. Se numeste ‘democratie reprezentativa’. Putini in afara de elvetieni au vazut dincolo de prosteala asta populara.

  • R

    @mrx: eu n-as da exemplu tocmai Elvetia, sau macar sa nu imi spui de chestia atit de uzata: x% din elvetieni (unde x e mare si semnificativ) nu stiu nici macar cine ii conduce; nu stu nici nume nici … pronume; si totusi, lucrurile merg ca unse…”nu de alta, dar am putea examina indeaproape ce anume a gresat de-a lungul timpului mecanismul asta … de ceasornic;)

  • mrx

    @R: cred ca elvetienii stau mai bine decit restul europei in aproximativ cam toate privintele 😉 Inclusiv in nivelul de intelegere a lumii care ii inconjoara. In orice caz si dupa orice metrica nu stau semnificativ mai prost si daca stii ca ar fi asa sint curios de informatie. Deci de ce nu ai da exemplu tocmai Elvetia? Are ea ceva in minus fata de alta exemple posibile? (in afara de faptul ca au luat comision din tranzactiile cu dinti de aur ai evreilor arsi in crematoriile naziste eventual dar asta nu cred ca e legat de subiect). Eu ii dadeam exemplu pentru ca sint printre putinii care folosesc democratie participativa. Destepti sau prosti, informati sau nu, au inteles macar ca nu e interesat ca alesii sa-si bata joc de ei si DACA VOR, iau decizia direct. Nimeni nu-i obliga. In orice caz cred ca 98% dintre elvetienii cu drept de vot sint mai calificati la o judecata valabila decit unii reprezentati ai populatiei Romaniei (ma gindesc la exemple de toata greata care populeaza Casa Poporului – pe unele le-am trimis mai spre vest sa ne reprezinte si mai sus).

  • R

    Nu cred ca Elvetia e singura in care democratia e participativa; ce spui tu despre comision are legatura cu totul; ieri am asistat la o discutie in care un prof de engleza, britanic de origine, explica pe larg cum prince john a fost o minune pentru anglia, spre deosebire de richard cel inimos ca leul; minune pentru ca prin taxele ucigatoare puse… a impins anglia inainte;
    pe principiul asta, a fost un geniu! intrebarea mea este: cum transferi mentalitatea de la tarile astea, in Romanica, unde sunt mai multi presedinti decit populatie (unii avind dedublari de personalitate) ; ar fi posibila consultarea prin sondaje asupra problemelor ce ii implica direct pe cetateni? numai tu ai dat aici exemple concrete: prculetul cela de copii cu gunoiul neridicat imi vine acum in minte; ah, si trotuarele bune ale timisoariei; ce s-ar intimpla la un sondaj?
    punind cinci variante pentru parculetul unde plimbam catelul, vei gasi pe foaie inca alte linii cu variantele proprii;) hirtie sa fie, ca de idei… nu ducem lipsa

  • mrx

    @R: cred ca stii ca iubesc polemica dar acum sint dezamagit 🙂 Abia asteptam sa fiu contrazis si tu dadeai semne foarte promitatoare dar… O sa simplific (pentru desi iubesc polemica, urasc aburii complicati care ii strica din farmec).

    Am zis:
    „Putini in afara de elvetieni au vazut dincolo de prosteala asta populara.”

    Si ai raspuns:
    „Nu cred ca Elvetia e singura in care democratia e participativa.”

    As vrea sa ne contrazicem, ajuta-ma si tu putin ! 🙂

    Uite, fac eu primul pas:
    Ahaa, deci ai impresia ca Elvetia nu e una dintre foarte putinele tari unde se practica democratia participativa? Daa?? Te rog numeste DIN MEMORIE alte citeva tari (ar fi bine sa fie europene).

    Alta treaba: povestea era despre cine ne reprezinta, cine scrie la ziar, cine ne vorbeste la televizor, cine ne face de rahat prin aeropoartele europei. Am zis ca uite, altii (foarte putini) au ales alta metoda decit sa-si bata joc alesii lor de ei in sensul ca se conduc ceva mai direct, punind in treburile importante alesii in paranteza. Acuma vine aburu neclar: cum pentru numele sf moaste ale copacului gravitational poate asta avea legatura cu zeciuiala incasata de elvetieni in WW2 de pe urma tranzactiilor cu dintii evreilor? Sau cu taxele puse de de richard care erau ucigatoare?

    Ce inteleg ca poate avea legatura cu zisa mea e ca tu afirmi – cred – ca in Romania nu s-ar putea intimpla referendumuri pentru ca avem prea mult popor cu prea multe idei. Pai la referendum e simplu: ai alternative, daca dai pe linga poti sta la fel de fericit acasa. Mi se pare ca instrumentul este operational. Poate romanii vor avea nevoie de un an-doi sa invete sa-l foloseasca dar e asa de usor, sigur ar reusi. Sigur povestea e absurda, cum ar putea vreodata oligarhia din parlament/guvern&Co, decidentii adica, sa ajunga sa-si doreasca referendumuri? Eventual odata la 5 ani cind e clar ca e in favoarea lor. Deci ei prin exista si toate motivatiile lor exclud posibiltiatea ca vreodata poporul sa ajunga sa decida direct.

    Vreau sa ne contrazicem dar intinde-mi o mina de ajutor! Trebuie sa spui ceva la care eu sa pot raspunde „nu e asa, e altfel” si „altfel” trebuie sa fie tot din povestea noastra. Eu am o minte prea simpla pentru mai mult de atit 🙂

  • Aburel

    @R&R: cum spuneam si anterior nu e neaparat relevant cu cine, si daca, am votat noi. Muschiuletul majoritatii votantilor asa a vrut deci asa a iesit. Cred ca furturile nu sint relevante.
    Oricum ar iesi tot sint nemultumiti dar nu cred ca conteaza in „the big picture”. Sigur ca un orator bun poate cistiga cu toate ca oamenii nu l-ar alege daca ar intelege cine este el de fapt, dar cum altfel ar fi mai bine? Sa aleaga academia romana pe cineva?
    Eu am vazut asa lucrurile: sau accept situatia de fapt (si inteleg ca nu pot sa o schimb) sau plec in zari mai albastre. Am plecat.

  • R

    @mrx: un exemplu din memorie e Franta, unde am vazut exemple de consultari ale poporeanului in decizii de la cum sa ne organizam parculetul pina la ce sa construim: teren de fotbal sau de baschet.

    ai dreptate, nu am fost eu explicit: nu ai spus ca singurul exemplu bun este Elveti, dar descrii Elvetia ca pe un perpetuum imobile (ca sa citez din clasici in viata); ca sa fiu si mai explicit, pe anumite treburi nu foarte curate (vezi ca sunt cu eufemisme ca sa nu te spariu) din trecut, in prezent pot fi puri, democrati si zimbitori; la fel se aplica si altor tari care isi permit luxul de a fi bogate acum; ca sa cad in extreme: e foarte frumos cind iti sucesti vertebrele cervicale la domuri si catedrai, sunt curios daca gestul reflex cind indrepti barbia in piept ca sa mai compensezi stresul precedent e cumva insotit si de o urma de gind fata de sacrificiile cu care s-au construit minunile;) nu intreb acum cite dintre bijuteriile coroanei britanice is cu diamante descoperite prin insula:) dar recunosc ca UK e un leagan al democratiei. acum is mai clar de ce nu ma da pe spate starea de democratie actuala cind in spate vine cu niste dire de singe de nu le spala multe ape;) bineinteles, e dreptul tau sa te extaziezi.

    Nu mai am ce sa contrazic la treaba cu referendumurile in Romania pentru ca ai facut-o tu. Ai avt grija sa fii precum Pythia, sa bagi din toate argumentele ca sa nu mai lasam loc de comentarii;)

    Dar, ca o intrebare ajutatoare: de ce simti nevoia ascutita sa ne contrazicem?:)

  • R

    @Aburel: daca bagam nuante la „sa facem ceva sa se schimbe”, putem gasim si alta varianta; dar respect ca tu pe astea doua le-ai vazut.

  • mrx

    Referendumuri se fac (aproape) peste tot, doar ca rar si numa cind e obligatoriu prin constitie sau clar in favoarea alesilor zilei. Franta NU e democratie participativa, nici pe departe, nici umbra. Si in Romania am avut referendum nu demult si nici macar democratie nu as numi-o. Consultari de genul sondaj de opinie sint alte chestii. E prima data cind aud ca Franta ar fi o democratie participativa si chiar nu speram sa numesti tara europeana cea mai putin democrata ca principiu (unde o singura persoana cam e sefa).

    Elvetia nu e bogata doar de acum si nu a facut ce a facut Anglia, Spania, Olanda, Franta cu exploatarea coloniilor si altele similare. Si Elvetia cam e un perpetuum, merge ca ceasu, nu cred ca are nevoie sa fie condusa. Comparatia cu Franta unde din cind in cind dam foc pe strazi la masini ca sport de sezon e greu de facut.

    UK care tie ti se pare leagan al democratiei (mie personal deloc) e tara unde cetateanul este cel mai contropat de pe planeta. Cele mai multe camere de luat vederi pe cap de locuitor vegheaza democratul cetatean britanic sa nu-i vina idei. Cine puse webcamurile militiei in casele „suspectilor” de abuzare a copiilor? Democratia britanica. Cine ia fortat probe biologice de la orice suspect (adica de la oricine), arbitrar si le pastreaza indefinit? Democrata militie din Marea Britanie. Cine e prima care pune botu la amprentat si facuit ID-uri biometrice la toti cetatenii? Democrata Marie Britanie. Marea Britanie pentru mine e doar exemplul de cum se judeca sumar si spinzura iobagii de la sir care poate au furat ceva. In rest chiar nu imi doresc modelul ala de stat politienesc (nu gasesti si tu o Olanda de dat exemplu, o Belgie, o Austrie, o Suedie sau Danemarca? Te rog ! 🙂 )

    De ce simt nevoia de contradictie? Cred ca e un exercitiu pentru creier. Ma stimuleaza.

  • R

    @mrx: tu chiar vrei sa scriu „urmeaza un text presarat cu ironie” cind scriu ceva?:)
    stiu, Elvetia a fost dintotdeauna neutra si morala; nu au facut nimic rau; eu cred ca astia se straduiesc in van sa descopere ramasitele edenului din Biblie aiurea; trebuie cautate in… ai ghicit: Elvetia:)

    deci in Elvetia daca se schimba o statuie in parcul P, se face referendum national pentru asta? eu credeam ca se face sondaj;) si exemplele pe care le-am dat din Franta se intimpla; eu as fi multumit si cu inceputul asta, la nivel mic; la nivel de oras, de cartier; si poate apoi rezulta si implicarea individ(ualist)ului in probleme mai de… virf;)

    Bine ca n-avem noi statul politienesc… zau acum:)
    Inteleg nevoia ta de exercitiu intelectual; ma bucur ca te pot stimula:P

  • mrx

    Morala! Da… 😀

    Nu cred ca e raiul pe pamint! Era doar exemplu de democratie participativa. Inteleg ca ai o problema cu exemplul si sint ok cu asta 🙂

    In tara Elvetia se fac referendumuri care decid, nu sondaje care sugereaza alesilor ce vrea prostimea. Se fac in mod curent si este metoda prin care se conduc, nu exceptia. Nu sint neaparat nationale, pot fi si pe cantoane.

    Despre statul nostru militienesc nu povestim printe exemple ci eventual la contraexemple.

  • Aburel

    Si in Vancouver (Canada) se pun pancarte in locurile in care se fac schimbari (blocuri, stadioane etc) cu multe luni inainte. Se explica propunerea si se da un nr te telefon unde poti sa suni daca ai ceva de spus in legatura cu aia. Plus ca se fac citeva sedinte populare in legatura cu chestiunea.

  • Anonim

    @ Aburel: asta poate ar fi o idee si in Romania; sa se inceapa de la nivel mic, de cartier, si apoi, pe masura ce devenim mai responsabili au mai implicati, sa extindem:)

  • mrx

    @Anonim: exprimarea impersonala e dusmanul oricarei actiuni, e dovada ca nu esti inca destul de interesat ca sa si actionezi. Cind spui „sa se inceapa” spui cu alte cuvinte „sa inceapa altii, sa vedem si daca e ok poate ma bag si eu”. Vezi ca nu ai continuat impersonal, ai spus „sa extindem”, nu „sa se extinda”, adica daca da roade ai vrea sa participi totusi.

    E bine si asa, macar sa se inceapa odata ! 🙂

    Nota: aici oamenii sint uneori foarte sarcastici si zic fara sa dea semne vizibile exact invers decit cum gindesc pentru ca e clar ca e la mișto daca esti in context (vezi comentariul meu cu cadourile care nu plac daruitului). Aburel e un maestru al genului (desi aici nu a fost cazul).

  • R

    Vaz ca am semnat-o anonima!
    Cred ca de data asta esti pur si simplu circotas;)
    Eram doar precis; daca e sa se inceapa acum, s-ar incepe fara mine;)
    Daca va fi sa se extinda, se va incepe, probabil, si cu mine;)

  • R

    Nota interogativa: In ultimul sau mesaj Aburel era sarcastic zicind de Vancouver? asta ar insemna ca e pe dos, dar nu vad dosul aici;)

Comentați

 

 

 

Puteţi folosi aceste etichete HTML

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

captcha: * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

WordPress Appliance - Powered by TurnKey Linux