E o seară caldă de mai. Ploaia tocmai s-a oprit. Aerul cald și umed e îmbibat cu miros sedativ de flori de tei. Trotuarul ud și cald înca e invadat de melci, cei mai mulți fără noroc în viață, au troznit sub tălpile trecătorilor fugind de ploaie.
O bătrînică miloasă merge cu grijă, vede o excepție, un melc încă întreg în mijlocul drumului. Se apleacă, îl culege și îl salvează așezîndu-l cu atenție pe gardul viu de lîngă alee.
Pune-te în pielea melcului. Încearcă să vezi situația prin ochii lui telescopici: mergea liniștit, ca melcu’, spre o pădure înaltă de iarbă seculară cînd deodată a simțit o zdruncinare violentă urmată de o accelerație puternică. La trezirea din leșin a scos ochii din cochilie și a observat cu groază că se află în echilibru instabil la foarte mare înălțime.
L-a apucat imediat disperarea. Cum o să ajungă jos? Cît o să-i ia să facă din nou tot drumul spre pădurea de pir care dintr-o data, văzută de la mare înălțime, nu mai părea la fel de falnică? Cu ce o fi greșit – doamne – de i s-au întîmplat chiar lui toate astea?
Ca programator sau designer, cam așa cum înțelegi melcul din alegoria de pe alee umedă și întunecoasă mirosind a melci morți din compunerea de clasa a 5-a de mai sus, cam așa poți spera să-l înțelegi pe utilizatorul software-ului tău.
Omul avea o viață liniștită, își vedea de 25 de ani de registrele în care bifa zilnic sute de linii fără rost. Nimeni nu l-a întrebat odată de ele, nimeni nu i-a reproșat vreodată că ar fi greșit. Avea în existența lui un punct de reper fix și sigur. În cei 25 de ani s-a căsătorit, a avut 2 copii, a divorțat, a avut bucurii dar a și suferit, s-a operat de două ori (a doua oară a fost mai grav), cîte nu a pățit… În toți anii ăștia registrul în care bifa zilnic în schimbul hranei a fost singurul invariant.
Într-o zi nu i s-a mai dat voie să scrie în registru – ați apărut nechemați în viața lui tu și aplicația ta. Pentru el ai gîndit-o, scris-o, perfecționat-o, lustruit-o. Tu ai pus în ea butoane cu animații și translucențe așa cum ți-ar fi plăcut ție să le ai în programul cu care lucrezi zilnic. E drept că uneori apare o eroare în codul care face animația dacă omul nu are Windows 7 sau DirectX 11. E drept că se mai pierd datele uneori din cauza asta dar frumusețea merită sacrificii. Așa vede bătrînica (tu) situația.
El te urăște, vrea înapoi registrul lui murdar și uns, măcar 6 luni și apoi s-ar putea pensiona anticipat. Asta i-a trebuit lui la bătrînețe? Cu ce a greșit el – doamne? Așa vede lucrurile melcul (el).
Gîndește-te la el cu înțelegere, nu-l dezlipi brutal de asfalt, nu-l pune pe o frunză undeva sus de tot pe gardul viu. Încearcă să vezi lumea prin ochii lui telescopici. Înțelege-l.
Poate ca melcul s-a bucurat ca el chiar acolo sus voia sa urce si lui d-zeu (= batrina) i s-a facut mila si l-a urcat instantaneu (cit a durat lesinul)
In alta ordine de idei nu fa oamenilor (sau altor fiinte) binele pe care nu si-l doresc!
Mie imi plac foarte mult cadourile facute dupa gustul explicit al daruitorului si contrar gusturilor si intereselor daruitului. Macar daca dai un ban pe cadou, sa iti placa… De ce ar conta ce isi doreste daruitul?
Mie imi plac cadourile care plac atit daruitorului cit si daruitului; chestia cu banu` e prea mercantila; eu din principiu nu pot darui ceva ce imi displace:)
@Anonim: eram sarcastic si ironic ;) Pe de alta parte cind cumperi un cadou (sau orice altceva) situatia in care te pui e inevitabil si prin definitie mercantila, nu te poti sustrage nici macar cind cumperi cu cardul :)
@mrx: pricepui sarcasmul, tocmai de asta am si raspuns astfel;) ce ziceam e o nota personala: nu pot EU darui ceva ce nu imi place deloc, pentru ca eu prin cadou inteleg si legatura dintre daruit si daruitor;)
@R: nu stiam cine e comentatorul, comentariul era asa de candid ca nu imi sugera decit bunatate sufelesq deci nu aveam absolut niciun motiv sa te supectez :)