Aproape singurul cititor din zonă m-a întrebat recent:
de ce tot timpul găsești exemple într-un singur sens cu ucraina? nu că nu sunt adevărate
După două zile de la întrebare cred că am un răspuns mai bun.
Ce se întâmplă azi cu propaganda, manipularea, cu libertatea de expresie, cu genocidul multilateral (nici nu știu pluralul de la genocid deși e nevoie) la care suntem fericiți să fim sponsori fluturând stegulețe, mă face să mă simt ca în anii ‘80 când ascultam în relativ secret, zilnic, ore întregi, cu sete, vocea propagandei pe unde scurte la Radio Europa Liberă. Abia acum când scriu toate astea îmi dau seama de ce am cumpărat recent un radio pentru unde scurte: singurul lucru care mai lipsește ca atmosfera să fie complet orwelliană e zgomotul stațiilor de bruiaj și sunetul apocaliptic al stațiilor SW care citeau numere pentru spionii aflați în delegație departe de patrie. Pe când un plug-in pentru youtube care să-i bruieze pe John Mearsheimer, Ray McGovern, Jeffrey Sachs, Noam Chomsky, Edward Snowden sau Roger Waters cu fluierături de unde scurte și grupe de cinci cifre citite mecanic în limba preferată pentru spionul personal din sufletul fiecăruia dintre noi?
zero-jeden-dziewięć-osiem-cztery, zéro-un-neuf-huit-quatre, sıfır-bir-dokuz-sekiz-dört…
Așa, și care e legătura cu întrebarea inițială? De ce găsesc tot timpul numai exemple într-un singur sens în legătură cu Ucraina, Gaza, China, Afganistan, Vietnam, Coreea? Pentru că date fiind vremurile atât de nefericit-optzeciste, o paralelă pare cea mai simplă explicație: de ce în anii ‘80 găseam numai exemple într-un singur sens adică împotriva lui Ceaușescu? Nu că nu ar fi existat eventual și argumente pro, măcar teoretice, dar nu era de conceput să le cauți în condițiile de atunci în care nu puteai nici măcar vorbi liber. În schimb pe toate canalele urla HAI LA LUPTA CEA MARE!
Azi din nou nu se mai poate vorbi liber. Probabil cel mai grav lucru care ni se putea întâmpla orbecăind după libertate. Până când seara telejurnal vine iar alt general, până când din toate piepturile presei libere se cântă perfect sincron același HAI LA LUPTA CEA MARE, nu contează care luptă, pănă când nu putem vorbi liber, nimic nu mă tentează să caut puncte de vedere, chiar și teoretice, pro manipulare, propagandă, cenzură, mită, furt, asasinate, genocid.
ca unul dintre „singurii cititori din zona” TM, iata si parerea mea:
Mai tot ce citesc, aud si vad pe internet e doar ce ne dicteaza interestul si nu are nici o legatura cu realitatea. Indiferent despre ce a vorba trebuie sa prezentam lucrurile astfel incat noi avem dreptate si suntem buni si ceilalti nu au dreptate si evident ca vor sa faca rau.
Nici daca nu sunt altii tot nu putem sa ne oprim din abordarea asta si inventam adversari. Exact ca in 1984 (cartea/filmul) avem nevoie de dusmani, si dusmanii curenti ne-au fost intotdeauna dusmani.
Probabil din cauza ca am crescut in vremuri comuniste mi-am dezvoltat atitudinea asta cinica si ma indoiesc de orice indiferent daca e „pentru” sau „contra”.
Să te îndoiești de aproape orice e sănătos, nu înseamnă că la urmă nu ai și opțiunile personale de care ești destul de sigur. De exemplu eu sunt sigur că îmi displace profund să contribui financiar, politic (prin aleși – nu de mine personal dar de societarea din care fac parte în majoritate) la sute de mii de ucrainieni trimiși cu forța să fie omorâți pentru profitul „nostru”, și asta nu e exagerea mea, e versiunea oficială, direct din gura licuriciului: „[sacrificarea ucrainienilor] merită fiecare dolar, e cea mai bună investiție pe care o putem face”. Dacă îmi place așa de mult de Putin de ce nu mă duc în Rusia/Gaza/China?
E o intrebare foarte valida: „Daca nu iti place cum stau lucrurile unde esti si admiri cum e in alta parte, de ce nu te duci acolo?”
Nu insemana ca esti obligat sa pleci, sau ca nu ai argumente valide ca sa stai, dar merita considerat.
Ia vezi cati oameni din viata ta sunt plecati … prietenii stiu de ce.
Uite un motiv pentru plecatul in China:
„The retirement age in China is currently 60 for men, 55 for female civil servants, and 50 for female workers.”
Întrebarea „de ce nu mergi în altă parte dacă nu îți place aici?” poate fi și cu sensul „du-te și lasa-ne, ne strici fengshuiu’ și oricum nu ne place moaca ta, s-ar putea să te lovești dacă insiști”. Aș spune chiar că sensul ăsta e chiar mai des folosit.
Sau poate e doar paranoia.
De la 9000 de kilometrii distanta e greu sa fie cineva deranjat ca esti unde esti si nu in alta parte.
Paranoia e aproape la fel de sănătoasă ca și să te îndoiești de orice, și primești și concediu medical+medicamente gratis…