Nu mă aștept ca multă lume să judece cuvintele de mai jos ținând cont de istoricul Alinei Mungiu pentru că timpul de înjumătățire pentru memoria la românul modern este cam de 30 de minute. Pentru cei doi cititori non-moderni, care și-o amintesc din anii ’90, textul are probabil mai mult sens:
Chiar dacă ne pregătim de o soluție imorală cu Victor Ponta și Traian Băsescu, ne consolăm cu ideea că putem oricând rezolva cu imoralitatea mai încolo, ca atunci când l-am băgat pe Voiculescu la pușcărie după ce am făcut o majoritate cu el […] Ce bine că noi, românii, avem întotdeauna câte un stat de drept ca să corectăm soluțiile imorale pe care crudul nostru destin ne obligă să le tot alegem și nu e grozav că Europa are în sfârșit, cu propriul ei concurs, un asemenea model de stat de drept ca al nostru? Să ne bucurăm, de asemenea, că atâția oameni sărbătoresc triumful statului de drept fără să se uite la amănunte și fără să se întrebe când o să le vină rândul.
Daca PNT-CD si PNL au fost asa de minunate ca lumea s-a saturat de ei rapid cine mai ramane?
Dusmanii de mai multe feluri de care nu ne place dar uite ca ei se plac intre ei.