Uneori oamenii de artă îl surprind pe mac și nemachiat, precum frumoasa femeie de pe coperți care ajunsă în filme, atunci când scenariul îi cere mobilitate urgentă, alergă desculță cu sandalele în mână (probabil asiguratorii nu se riscă să o lase să alerge pe tocuri, altfel pentru artă multe s-ar sacrifica).
Sigur Kate Bush în videoclipul pentru Deeper Undestanding nu a vrut să-și bată joc de Jony Ive, pur și simplu a fost anormal de naturală ceea ce pentru ea e firesc.
Macul lăsat în libertate pe birou arată mai degrabă așa:
Adică deși are înălțime fixă (pentru că volumul de sub talpă nu permite gradul necesar de libertate), măcar e poziționat pe verticală după placul utilizatorului, e drept cu ajutorul nu știm cărui scriitor celebru – dacă nu era celebru nu era așa groasă și așa bine legată cartea.
Ca să fiu și mai convingător și să înțelegeți că literatura aflată la baza Designului-Însuși nu e moft ci necesitate, vi-l arăt pe Robbie Coltrane la birou (de înălțime standard), în fața unui mac – alt unghi, același Deeper Understanding:
Sunt sigur că unii chiar cred că macul are piciorul fin și perfect calculat pentru vertebre, mușchi, ochi și spirit. Unii mai aplecați spre soluții decât spre cârcoteală ar putea să recomande un birou cu înălțime variabilă. Pentru alții, înălțimea fixă la așa preț pare o dovadă de intoxicare cu antigel Apple. Sex-simbolul IT de pe biroul artiștilor are 1 (un) grad de libertate: balans pe axa orizontala.
Câte grade de libertate oferă un monitor de 2-300 de euro azi? Patru: înălțime, rotație în jurul axei verticale, rotație în jurul axei orizontale și orientare (portrait – landscape).
Ce să-i faci… nu toata lumea are înălțimea și poziția să poată mac.