linux 2014AD

De foarte mulți ani tot sper ca Linux să ajungă să fie utilizabil de oamenii de rând.

Nu cred în modelul lui de dezvoltare, nu cred că există suficient de mulți oameni suficient de competenți, suficient de disciplinați care să doneze suficient de mult timp din viața lor pentru a fi eventual înjurați pe forumuri. Cei sub 1% din piață după atâta chin și la preț zero spun aproape totul despre povestea de succes Linux.

Cu toate astea periodic arunc o privire să văd dacă nu cumva a apărut o surpriză. La scară istorică, multe acumulări cantitative cică ar duce la acumulări calitative. 15 ani în IT se poate numi scară istorică. De 15 ani încerc aproximativ o dată pe an cea mai promițătoare distribuție (conform celor care cunosc) să văd dacă omul de rând din mine ar putea tolera Linux pe birou.

După introducere, unii ar putea spune că am prejudecăți deci că sigur nu voi acorda șanse corecte Fenomenului, alții vor spune că după atâta chin probabil voi fi tentat să cedez învins și să accept prea multe compromisuri ca să nu risc să repet testele și peste un an.

Am ales Linux Mint 17 Quiana Cinnamon (ce de nume proprii…) pentru că mă interesează ceva clasic, pentru că interfața îmi pare familiară și pentru că pentru Ubuntu care era la modă anii trecuți am dezvoltat antipatie: din momentul în care implicit Amazon află ce caut pe harddisc, orice șansă i-aș fi dat vreodată a dispărut definitiv și irevocabil, indiferent ce vor schimba sau corecta pe viitor, indiferent de faptul că undeva există opțiunea sau linia de comandă care permit dezactivarea “facilității”, indiferent câte regrete au pentru mizeria în care s-au băgat, indiferent câte găleți cu gheață își va turna în cap pentru motive umanitare Mark Shuttleworth, amin!

Cu DVD-ul de instalare pregătit am încercat să risc pe vreo configurație cât de cât exotică și să îi ofer un hardware EXTREM de comun care să nu poată crea surprize și pe care am toate motivele să cred (din cauza abundenței și banalității) că sistemul de operare a fost testat.

1. Acer Aspire One

Netbook banal, produs în 2009, vândut în milioane de exemplare în N culori, nuanțe și texturi, toate cu Intel Atom, toate cu chipset și placă video integrate Intel, aproape imposibil să nu fi călcat pe ele prin magazinele care vindeau IT acum 4-5 ani. 2GB RAM, HDD 160GB, cu greu îmi pot închipui o mașină mai comună pentru un test dacă vrei cu orice preț să eviți sudo(area) luptei cu cine știe ce driver. Sunt de acord că pentru un test cinstit acest netbook e PREA comun deci am cam exagerat cu favoritismele dar am vrut să văd cum se mișcă Mint fără prea multă aventură. Pentru că eram bine dispus mi-am promis că dacă dau peste o problemă nesemnificativă pentru mine de genul Bluetooth prea subțire sau curbat la un unghi nefiresc, să fiu discret și lucrurile să rămână între noi.

Am bootat de pe DVD cu ajutorul unui DVDRW conectat pe USB. Sistemul de operare a pornit de pe DVD fără probleme, am introdus parola de la rețeaua wireless și practic eram pe val. Asta cu DVD live, fără să instalez nimic. Pe desktop am văzut imediat o icoană pentru instalarea pe harddisc așa că după un minut de clickuri prin Firefox am început instalarea. Am răspuns rapid la întrebări, am oferit întregul harddisc spre formatare cu toate opțiunile implicite și am așteptat cu răbdare ca instalarea să se termine. Nu mă interesează prea mult cât a durat, important e că după ce barele de progres repetate păreau să sugereze că instalarea s-a terminat (de unde știu? poate urma încă una?) am fost anunțat explicit că pot continua cu sesiunea live sau pot restarta pentru a începe să lucrez cu sistemul de operare instalat pe harddisc. Am cerut restartarea. A urmat un ecran negru cu niște litere aromâne (n cu tilda deasupra parcă – nu am știut să fac o captură de ecran) și undeva pe la mijlocul ecranului apărea următorul mesaj:

ModemManager[1294]: <warn> Could not acquire the ‘org.freedesktop.ModemManager1’ service name

Am așteptat dar în scurt timp am înțeles că degeaba aștept, netbook-ul se blocase aici. Am încercat un cinstit și bine intenționat CTRL+ALT+DEL și încă unul și încă unul și așa mai departe, cu frecvență și forță crescânde – sigur cunoașteți senzația și sunetul caracteristic. De fiecare dată apărea un text din care rezulta că sistemul a înțeles intenția mea de a-l opri dar… atât. În final am ținut apăsat butonul de oprire 4 secunde și am repornit cu forța… degetului.

A urmat un ecran negru cu un cursor clipind sus în colț și atât. Singura informație vizibilă era frecvența de clipire a cursorului dar din asta (nespecialist fiind) nu am reușit să deduc ce fișier de configurare ar trebui editat. Niciun mesaj, fără activitate a harddiscului, noapte cu cursor. Am încercat restartarea iar și iar cu același rezultat. În acest moment am concluzionat că un utilizator obișnuit ar fi în imposibilitatea de a mai face ceva (nici chiar neobișnuitul de mine nu știam ce să fac) și am declarat testul încheiat: nicio șansă pentru Linux anul ăsta pe desktop, orice digresiuni sunt pierdere de vreme. După două zile am reluat procedurile, asta pentru că îmi place uneori să pierd vremea și ca să mă asigur că nicio particulă cosmică sau radiație gama rătăcită nu a inversat vreun bit din memorie în timpul testelor anterioare. Rezultatele repetării testului au fost identice deci este posibil ca o altă particulă cu energie foarte mare (nu cred să fi fost aceeași…) să fi inversat din nou același bit din RAM.

2. DELL Optiplex 320

Ați ghicit, îmi place din cale afară să pierd vremea așa că am scris alt DVD (poate primul să fi fost defect?) și am ales următorul calculator de sacrificiu în ordinea banalității configurației și a numărului de exemplare vândute: produs parcă în 2007, Pentium D (dual core) la 3GHz, 1GB RAM, 500GB harddisc, placă video ATI Radeon… nu știu cât, negru! La fel ca în cazul netbook-ului, configurația este atât de comună și calculatorul vândut în atâtea exemplare încât speram că e imposibil să fie surpriză pentru sistemul de operare.

Am bootat de pe DVD, am lăsat toți parametri așa cum mi s-a propus, i-am dat la dispoziție tot harddiscul și l-am lăsat. Nu rețin dacă la un moment dat am acceptat să restarteze. Când după o vreme i-am acordat atenție, pe ecran apărea imaginea de fundal de la Linux Mint și cursorul de la mouse – atât. Era un semnificat pas înainte comparativ cu netbook-ul care după bootare nu ajungea în mod grafic măcar. Am mișcat de mouse în toate direcțiile doar doar se apare ceva dar nimic. Am apăsat CTRL+ALT+DEL: nimic. Am mai mișcat și apăsat și după o vreme tot ce mi-a rămas de făcut a fost să opresc forțat pentru că nu se oprea de bună voie la apăsarea scurtă a butonului de oprire/pornire. Am repornit și de data asta pe desktop au apărut și icoane, pe mijlocul ecranului o fereastră “de întâmpinare” cu tot icoane pentru activități caracteristice imediat după instalare. Optimist am început să dau clickuri, părea ca totul e în regulă cu excepția barei de jos care în stânga avea scris “Menu” foarte foarte neclar, ca și cum te-ai uita prin ochelarii bunicii. M-am gândit că o fi un efect de genul translucidului-acvatico-aerian la modă în anii 2000 – la urma urmelor optasem conștient pentru o distribuție mai retro din punct de vedere al interfeței grafice. Am dat click și s-a deschis meniul “Menu” ca să nu zic “Start” și să se supere cineva pe mine. Singura problemă era că meniul deschis (cred că era meniu), deși destul de dreptunghiular era complet gol. Să fiu foarte corect nu era chiar 100% gol ci undeva se vedea o liniuță căreia nu am reușit să îi dau vreun sens. Am mișcat și tastat și mișcat iar mouse-ul și rotit de rotiță și butonat de butonel dar degeaba, meniul a rămas gol. Clar nu așa trebuia să arate pentru că în capturile de ecran pe care le văzusem, acolo apăreau texte și icoane. Am re-re-re-re-re-re-restartat dar experiența s-a dovedit din nefericire… consistentă. În fața realității am reconsiderat efectul de blur al textului Menu din colț: poate totuși nu așa trebuia să arate de fapt și ceva era totuși defect la meniul “Menu”. O fi ceva fir dezlipit în driverul pentru placa video? Nu sunt destul de calificat să rezolv singur o astfel de problemă, nici nu sunt sigur că mai știu unde am pus pistolul de lipit așa că declar testul Linux pe anul 2014 încheiat cu rezultate concludente:

Nici 2014 nu va fi anul Linux. Nici 2015 sau 2016. Cu toate astea sunt sigur că la versiunea viitoare voi freca iar Menta^TM  ca să mă asigur că nici 2017…