nuci și aparate

Cuiul bătut cu microscopul în postul anterior legat de hackuri mi-a amintit de un episod din clasa a 9a de la un laborator de… ceva legat de programare, unde existau niște perforatoare de cartele (da, sînt așa bătrîn!).

Eram cuminți, îmbrăcați cu halate albe și cu galoși în picioare pentru că echipamentele erau foarte scumpe și sensibile.

Colega mea de bancă (Cristina, te salut!) avea la ea niște nuci și astfel am asistat la primul hack din carieră: Cristina a identificat o piesă mai grea, masivă și detașabilă a mașinăriei japoneze de perforat cartele, piesă pe care a folosit-o în alt scop decît cel pentru care ea a fost gîndită și construită și cu ajutorul său nemijlocit ne-am înfruptat din nuci.

Ca orice hack care se respectă, el nu a avut în vedere și consecințele. Chiar în timpul derulării hackului, în ușă s-a materializat directoarea liceului (salutări doamnei Mărgineanțu! :-) ) care a izolat imediat vizual situația și ca un manager de proiect adevărat, a sancționat-o pe Cristina pentru soluția tehnică aleasă.

După cîteva minute, la stația de radioficare a liceului, cursurile din toate clasele au fost întrerupte de un anunț concis și urgent:

Elevii sînt rugați să nu spargă nuci pe aparate!

Îmi imaginez fețele derutate de prin clase. Ce o fi înțeles poporul receptor din toată treaba?…