Televiziunile de știri – necrofagi cu limbile mustind de germeni infecțioși asemeni varanilor – au avut azi încasări record datorate înmormîntării președintelui Poloniei.
Realitatea TV s-a distins prin decență și pioșenie. Din cauza excesului de sobrietate demnă, cuvenită unui astfel de moment, Realitatea TV a trecut la imagini alb-negru. Aproape totul pe ecran, inclusiv sigla canalului e de doliu. O clipă m-am gîndit că o fi o cutumă de care nu am auzit în astfel de ocazii dar am văzut că nici alte televiziuni nu au auzit de ea. Realitatea TV s-a dovedit mai pioasă decît însăși Biserica Catolică avînd în vedere faptul că preoțimea prezentă era îmbrăcată în haine colorate, conform tradițiilor, culori pe care Realitatea ni le refuza pentru a ne proteja de eventuale emoții prea lumești.
E drept că în mijlocul ecranului era plantată o zonă galbenă care aducea cu un semn de circulație temporar dar altfel, de departe, ecranul sugera doliu. M-am apropiat și am citit: DESTIN UNIC. Oare la ce se referea geniul creator care a zămislit pixelii ăștia? La destinul răposaților? La destinul Poloniei? Indiferent la care dintre ele s-ar fi referit, ele sînt unice ca orice destin. Există două țări sau două persoane cu destin duplicat? Textul dubios putea lipsi cu brio. Dar ce umblă prin partea de jos a ecranului? Or fi telegrame condoleanță? Or fi dedicații prin SMS pentru veșnica pomenire, să mai iasă un ban și la Realitatea? Nu. Sînt cele mai lumești știri, despre apicultori, despre vreme, fonduri europene, arestări și chiar despre rezultatul Pandurilor în meciul cu… echipa adversă.
Foarte decent.
Mai trec două minute și într-un colț al ecranului apare domnul Tatulici care se scuză cu o voce aproape plînsă că trebuie să ia o pauză. Pentru un moment m-am gîndit că avînd în vedere vîrsta și unele episoade controversate din carieră, o fi avînd probleme cu prostata deci ne iartă de comentarii și ne lasă doar cu imaginile.
Aiurea. Pauză pentru el însemna începutul perioadei cu adevărat fertile din program: minutele facturate.
S-a oprit brusc doliul, au dispărut imaginile sobre și am aterizat în plin circ, uzualul bîlci al deșertăciunilor, plin de veselie imbecil-devastatoare, mirosind a pierzanie și a deodorant microspray pentru toaletă, mustind de mascara, absorbante, detergenți, reviste de scandal sau care vor să facă din tine om (om de afaceri, bineînțeles), colecții, abonamente, 5000 de minute + 7000 de SMS-uri în rețea în prima lună de abonament, complexe comerciale, înălbitori, germeni uciși, gingivită-amintire, dureri menstruale, acronime, 7 chestii într-una singură și cîte și mai cîte.
Observați totuși nota de sobrietate: sigla postului este afișată în negru. Responsabilitatea pentru culorile prea vii nepotrivite cu momentul solemn revine în exclusivitate firmei de limonăzi. Domnul Tatulici s-a scuzat în avans. Nu știu de ce imaginea alb-negru în contextul ăsta îmi sună a ieftină excrocherie sentimentală, trademark MT.
A fost un moment de binemeritată relaxare pentru gospodinele avide de spectacole macabre, moment în care și-au putut pregăti liniștite cafelele, au mai sunat o vecină să schimbe păreri despre norul de cenușă ucigașă, și-au trosnit încheieturile și au revenit proaspete la coliva TV.
S-a terminat și calupul publicitar, Realitatea a mai facturat vreo cîțiva bănuți de pe urma încă unei tragedii, totul a revenit la normal. Mă întreb care față e cea normală: cea de doliu sau cea de bîlci? Că sînt cît se poate de egal distribuite în spațiul de emisie. Îmi dau seama că fața normală e exact amestecătura dezgustătoare a celor două, ghiveciul de moarte și speranță renăscută de utilizarea cu cîntecel și lacrimi în ochi a noului produs pentru eliminarea calcarului din mașina de spălat.
Am revenit așadar la Cracovia unde poporul polonez își plînge conducătorul aflat pe ultimul drum, imaginile fiind îmbogățite cu subsolul curgător al Realității TV despre plăcerile muzicale ale vedetelor și personali…. nu mai știu ce…
Viața merge înainte. Mîine sau cel tîrziu poimîine va fi în program o nouă tragedie, poate un cutremur sau tsunami, poate un genocid în Africa, poate un nou război sau un alt accident de data asta feroviar sau măcar o copilă dispărută. De tragedii sigur nu vom duce niciodată lipsă așa că vulturii media înfulecători de cadavre ne vor ajuta mereu să ne plîngem morții ceva mai confortabil, oferindu-ne în pauzele publicitare un calmant sau un antidepresiv, un suc natural cu și mai multă pulpă, ceva adeziv pentru fixarea protezelor sau a faianței sau o nouă soluție anti… calcar / tartru / aciditate / țînțari / celulită / placă bacteriană.
Oamenii de la vînzări de la canal deja încheie contracte pentru tragediile lunii iunie. Pentru cantitate se oferă discounturi substanțiale. Spectacolul lumii poate continua!
 |
 |
prost gust desavirsit!
Ma bucur ca imi iau ce am de vazut de pe news groups. Ce se intimpla cu reclamele trece de limitele bunului simt. Banuiesc ca e ceva normal deja sa fie ceva de genul 30% din timpul de emisie.
Lururile au luat-o pe aratura puternic. Valorire sint non-valori. Crizele de orice fel (morti, raniti, distrugeri) fac audienta deci trebuie televizate. Omenii se uita la chestiile astea deci posturile tv sint incurajate sa le transmita. Profitul iasa din publicitate in timpul emisiunilor cu public numeros. Tragem linie si adunam, doua ciorbe de burta, un shnitzel, adunam si data de azi … iasa ca noi sintem de vina (vina e relativa). TV-ul e doar oglinda noastra. Noi platim, cu timpul si atentia acordata pubicitatii, sa ni se arate chestiile astea.
Oare de ce se uita oamenii in asa de mare numar (aici nu am date, dar cred ca numarul a fost mare) la inmormantarea unui om? Cu ce e relevant omul ala, sau moartea lui pentru omul din Romania? Incerc sa-mi dau seama daca interesul e creat abil de catre televiziuni sau e autentic si caracteristic oamenilor carora le pasa de apropele (la mai putin de 3000km) lor.
Alb-negrul emisiunii mi se pare o idee buna; reclamele nu cred ca puteau fi date alb-negru pt ca cei care platesc nu le vor difuzate in alb-negru.
eu nu am vazut decit imaginile postate de mrx, dar ideea cu alb-negru ma depaseste, mai ales ca apare galbenul ala, care spune… ce? care sa fie semnificatia destinului unic? pe cine identifica nascoceala asta?
alternanta cu tente maniaco-depresive intre alb-negrul „solemn” si explozia de fructe zglobii nu ma minuneaza. toate crainicele de stiri isi compun o figura trista cind spun nenorociri si apoi, cu o veselie de codane scapate pe tapsan, ne povestesc despre cine stie ce nastrusnicie.
dar cna-ul nu pedepseste si asta, nu?
Eu nu prea sînt pentru împuternicirea unor… personaje mai mult decît discutabile (și arbitrare) precum cele din CNA cu cenzura.
Au sărit calul în foarte multe rînduri, uneori răzbunîndu-se personal pe X sau pe Y din media (Mircea Badea e un exemplu de hărțuire continuă – ce-i drept că omul forțează personaje nevrotice din CNA pînă la limita crizei de nervi).
CNA pute a ceaușism. Însăși apartenența la așa un organ te pune în discuție ca persoană integră. Da, știu că idealurile și democrație și legalitatea…
CNA-ul de azi e comunismul anilor 80 ridicîndu-se pe vîrfuri să vadă peste gardul celor 20 de ani de „libertate” ce mai face România rămasă aproape fără cenzori.
Slavă domnului că pe internet nu le-a băgat încă nimeni atribuția.
Pentru o viață sănătoasă consumați zilnic fructe și legume! Cu forța. De 100 de ori pe zi pe fiecare canal TV, la fiecare post de radio.
Eram ironic mai sus; despre CNA nu am pareri bune, pentru ca nu am vazut ceva concret si justificat, poate cu exceptia amenzilor alora de genul: postul x a facut reclama fara sa scrie publicitate.
Cred ca poti scrie o „intrare” separata despre CNA:)