ecrane

Părinții sau bunicii se bucurau când mergeau la cinematograf la un film “pe ecran lat”. Ce mai experiență. Cu timpul ecranele au devenit tot mai late. Ce mai experiență… S-a ajuns treptat ca factorul de aspect să “evolueze” de la 3:2 la 16:10 apoi la 16:9 ca în final (sper!) să faci luxație la gât ca să cuprinzi lățimea unui monitor 21:9. Ăsta da ecran lat. Toate aparent în numele modei. Monitoarele vechi arătau demodate, lumea vroia monitoare cât mai late. De fapt ce nu înțelegea lumea în mare majoritate era că de fapt nu erau cine știe de late noile monitoare ci mai ales SCUNDE. Toate industria făcea tot posibilul să împingă spre extrem factorul de aspect dintr-un motiv foarte simplu: principala unitate de măsură când compari, vinzi sau cumperi un monitor este diagonala. Oamenii cumpără (și deci plătesc pentru) un monitor de 19’’, un monitor de 21’’, 24’’ și foarte rar mai mult. Cheia primară care stabilește ce cumperi și cât plătești la un monitor este diagonala. Asta scrie mare pe cutie, pe etichetă, pe pliantul de la supermarket cu superpreț de superofertă Un monitor cu raport foarte mare lățime : înălțime, la o diagonală dată are suprafață mult mai mică, are pixeli mai puțini, e mai ieftin de produs dar e “același”, e în aceeași categorie pentru că are aceeași diagonală.

În imaginea de mai jos sunt comparate 2 monitoare, unul de 23’’ cu deja debilul factor de aspect de 16:9 cu unul de 25’’ (diagonala semnificativ mai mare!) cu factor de aspect psihiatric de 21:9:

Oricine nu vede imaginea ar alege monitorul de 25’’ pentru ca e clar mai mare. De fapt el e mai scund (semnificativ mai scund) decat monitorul mai mic. Foarte frumos ca poți vedea 3 pagini în același timp. Păcat că nu poți și să citești ce scrie.

Ion merge la mall să cumpere un monitor. În stânga e o cutie cu un monitor 16:9 cu diagonala de 21’’ care costă 800 de lei. În dreapta e un monitor cu aceeași diagonală de 21’’ 16:10 care costă 830 de lei. Aceeași firmă, același aspect, același finisaj, aceeași calitate a ecranului. Pe care îl alege Ion? Pe care îl alege supermarketul pentru coperta pliantului și pentru “superofertă? Păi ambele sunt de 21’’, aceeași marfă dar unul e mai ieftin. Ion pleacă fericit acasă cu un ecran și mai lat, și mai la modă, de fapt și mai mic. Ca să citească ce a mai postat vecina pe FB trebuie să facă scroll pe verticală pentru că jumătate din ecran e ocupat de decorațiunile ferestrei browserului, linkuri, header, footer, bara de taskuri și vreo 3 toolbaruri de genul ask.com & prietenii. Noroc că Ion nu citește ceva mai consistent pentru că dacă ar face-o, rotița de la mouse ar deveni principalul element de interacțiune cu calculatorul: 2 secunde de monitor, o secunda de rotiță.

Dacă Ion ar fi și programator și ar avea nevoie de cât mai mult (con)text ca să înțeleagă codul, eventual 2 regiuni separate pe verticală pentru cod editat sincron… Dar Ion nu e cazul. Ion e fericit, supermarketul e fericit, producătorii sunt fericiți, monitorul de 16:10 nu se mai cumpără deci nu se mai produce. Își amintește cineva să fi văzut de 5 ani încoace vreun monitor 3:2, unu singur măcar pentru neadaptații anacronici și șovini ca mine?

Când citești nu e așa dramatic, citești de sus în jos, rar revii, navighezi simplu și linear pe verticală. Când programezi, întregul proces presupune nenumărate plimbări prin cod, fiecare deplasare costă nu efortul de a naviga ci pierderea vechiului context (nu mai știi și nu mai vezi unde erai și ce făceai):

• oare ce buclă se termină aici? (nu se vede că ecranul e puțin prea scund și dai un page up)
• ah, nu era o buclă, era un if (dai un page down să revii dar până găsești linia ochii și atenția îți cam fug câteva secunde)
• aici eram, bun! dar de ce nu pot apela funcția asta cu parametru int64?? (2 page up la definiție – da, știu că unii au intelisense)
• aa, e definită cu parametru int32 (3 page down înapoi, nu  – prea mult, 1 page up)
• stai așa, decât să mă tot plimb mai bine fac split și văd una sub alta ambele regiuni (split)
• așa da! acum am 4 linii de cod vizibile în regiunea de sus și 6 în regiunea de jos, pot lucra liniștit

 

Există și alternative. Pentru clienții cu nevoi speciale industria oferă rotirea ecranului.

Pe vremea 3:2, rotirea era o treabă excelentă. Puteai folosi monitorul în mod rezonabil cu ambele orientări:

 

Încearcă să îți imaginezi un monitor 21:9 orientat vertical. Dacă nu reușești, să zâmbim împreună:

Monitorul ca monitorul, dacă faci eforturi mari încă poți găsi un monitor acceptabil. Dacă e mare se poate supraviețui binișor cu un monitor 16:10 ca programator. Ce te faci cu laptopurile? Acolo nu mai e așa ușor de ales, exista practic o singură alternativă: lupa + scroll.

Felicitări Apple pentru că nu ai făcut încă un iPad 21:9 și pentru că în general ai un fel de reținere de bun simț în privința aberațiilor (greu au cedat și la dimensiunile de telefon dar acum au intrat și ei în rând cu lumea și oferă un telefon care se poate folosi dacă e ținut cu 3 mâini).

Moda ca și istoria sunt ciclice, trece și asta. Ca de obicei Google sunt în avangardă. Ce au descoperit savanții englezi / japonezi / americani și inginerii de la Google după ce au forat adânc în big-datele lor ne(rel)aționale? Ceva cu totul neașteptat și contraintuitiv: unii oameni citesc. Unii oameni au și dimensiune verticală, dacă nu a gândirii și a atitudinii, măcar a vederii. Ați ghicit unde m-am chinuit să ajung? La noul Google Chromebook Pixel 2:

Parcă aud 2 elevi intrând în supermarket (deși capodopera nu se vinde acolo):

Deci duamne deci uite băi cum arată laptocu ăla bă săm fut una e ca de pe vremea lu bunicu gen. Cum să te uiți bre la filmeșiserialehașdepenet la așa ceva duamne ce praf hai dracu daici să mâncăm.

Probabil în 5 ani moda se va schimba, pantalonii vor fi iar evazați (sau prea strâmți jos – tot aia e), ecranele vor fi din noi mai înalte și Google Chormebook Pixel 5 va descoperi revoluționarul factor de aspect 21:9 spre mirarea liceenilor din viitor.

Notă: nu mă gândesc să programez un laptop de la Google. În general nu aș vrea să am de a face cu ecosistemul lor dincolo de e-mail, de fapt nici cu el. Partea bună e că din când în când, probabil nu din cauze profunde ci doar ca să fie la modă sau diferiți, Google care au un nume destul de important induc schimbări ale modei care întâmplător pot avea și implicații pozitive. Sper ca ASUS, Acer, DELL și alții de la care aș cumpăra probabil în viitor un laptop să observe “trendul” așa încât pe ecranul următorului meu laptop peste câțiva ani să încapă ceva mai mult cod și să fie nevoie de 15% mai puțin scroll.