Cu părere de rău dar comentariile de ieri s-au dus pe apa Linuxului. Nu pot avea pretenții, e gratis deci zic merci. Poate nici nu e el vinovat săracul, cum aș putea ști.
Așa am găsit blogul:
Poate era simplu dar pentru mine era mai mult decît puteam înțelege așa că am cedat la cerere și am introdus parola.
A urmat asta:
și ne-am luat rămas bun.
Am avut backup de ieri așa că suferința a fost tolerabilă. Ultimul post (cu dușmanul) l-am recuperat mulțumită Micro$ofților (fac mișto la mișto la mișto dar așa s-a întîmplat, a fost salvat local în Live Writer).
Poate problema era ușor de rezolvat dar eu nu am avut competența necesară. În mașina respectivă am în general încredere (nu am pierdut niciodată date din cauza ei în cîțiva ani buni). O fi poate și de la Oracle cu VirtualBox (care au pocit-o cu ultimul update – 3.20 – în mai multe privințe). Poate nu e de la Linux pînă la urmă dar sînt exact în situația omului care înjură Windowsu’ și se gîndește să-și ia Altceva. Sigur că mie nu îmi vine să iau chiar Altceva și aș prefera chiar și așa niște linux generic în loc de carcasă albă pentru iTunes.
Dacă tot a fost azi joi 13, să vă spun și despre bugul din MS Live Writer care îmi întunecă și el efemera existență: de foarte multe ori nu mă pot deplasa cu cursorul în sus folosind săgeata UP de pe tastatură. Stă și clipește la mine. Am crezut că a murit minunata tastatură dar în toate celelalte aplicații merge corect. E ca și cum nu mai vezi cu un ochi exact cînd ți-a intrat ceva în celălalt, te doare spatele, ești obosit, nervos și ți-e foame. Mă rog, aproape…
Mă mai uit odată la screenshoturi dacă nu am scăpat ceva compromițător necenzurat și mă duc la aer curat (știu că azi e 13, nu o să trec nicio stradă – sîc!).