opțiuni secrete

Nu demult mă minunam cît de bine au putut ascunde opțiunea de instalare a documentației extraordinarii domni de la Microsoft în VS.Net 2010. Am înțeles apoi și cauza problemei (care nu îi justifică): situația nefericită nu se întîmplă întotdeauna ci doar cînd Internet Explorer e setat să afișeze paginile cu font mai mare decît normal. Fereastra de instalare folosește Internet Explorer pentru a afișa cîteva texte (doamne unde s-a putut ajunge… în versiunea următoare textele de la instalare și tooltip-urile vor fi servite din SQL Server prin IIS). Cu ocazia asta, instalatorul preia și setările din Internet Explorer, fără să fie destul de inteligent să le facă și față.

Probabil cei de la Microsoft s-au gîndit că pe programatorii care instalează VS.Net probabil nu-i duce mintea să schimbe vreodată setările implicite așa că nu au testat pentru acest caz extrem. Simțeam demult că echipa de la VS.Net își respectă clienții.

Așa se întîmplă cînd incluzi browserul în sistemul de operare (aviz tuturor celorlalți producători de sisteme de operare care deși includ browsere proprii sau nu în sistemele lor de operare, nu au fost “felicitați” de UE cu obligația de a afișa la instalare lista cu browserele firmelor concurente – asta da justiție europeană!).

Atunci am crezut că sînt singurii care au calculat la pixel cum să faulteze utilizatorul care se abate de la normă. Am aflat azi că nu e deloc așa.

Tovarășii de la Canonical au scos un Ubuntu nou cu care m-am mai jucat puțin zilele trecute. Azi m-a apucat iar cheful de joacă dar spre deosebire de data trecută am început să mă uit și la detalii. Am fost plăcut impresionat că nu am reușit de exemplu să-l înșel și să folosesc (în scop desigur fraudulos!) un username care începe cu literă mare. Bravo băieți, m-ați prins la timp, sînt vinovat!

Am citit recent părerile unui evangelist canonical care ne spunea cîți utilizatori nefericiți de Windows și care nu au destui bani de Mac va cîștiga Ubuntu cel nou de culoare portocaliu-mov-turbat. Super tare băiatul, a înțeles că dacă vrei să crești puțin Linux fiind, nu prea poți spera să aduci noi utilizatori decît din Windows. Bravo! Sînt aproape sigur că asta e justificarea pentru care au mutat de exemplu X-ul pentru închis ferestrele din colțul din dreapta-sus (unde-l găseau nu doar posibilii viitori-foști clienți Windows ci și vechii și înrăiții fani Linux). L-au mutat extraordinar de motivat, în colțul din stînga sus, unde îl vor găsi doar abonații lui Steve Jobs, cărora Ubuntu oricum nu li se prea adresează, ei avînd deja preferința formată și apartamentul amanetat pentru a-și expune OSX-ul la Starbucks. Sigur, X-ul e ușor de mutat la locul lui și orice utilizator nou de Ubuntu sosit din Windows va găsi imediat locul de unde să mute X-ul în poziția care i se pare lui normală.

Probabil tot judecata cu furatul utilizatorilor Windows i-a împins să studieze arta interfeței grafice la concurență. Așa au observat că în zilele astea se poartă, în afară de zăpăcitul utilizatorilor cu schimbarea stîngii cu dreapta, și șaradele și ghicitorile UI. Dacă tot au înțeles trendul studiind la profesori buni cum se face un installer pentru VS.Net, au vrut să fie și ei în tendințe cu instalatorul pentru Ubuntu.

Cam așa arată fereastra care te întreabă la instalare cine ești și pe cine cauți:

Frumoasă, puțin maronie (nu ar fi Ubuntu fără asta) și informativă: am înțeles de acum că fără 64 de caractere UNICODE din cel puțin 3 culturi “complet diferite”, parola este una slabă.

Sînt la a treia instalare și cum spuneam, de data asta am început să fiu atent la detalii (pînă acum am fost atent doar la culori). Detaliul de azi, preluat de la marii maeștrii de la Microsoft este bara de derulare atît de inventiv folosită pentru a ascunde detaliile inutile pentru utilizatorul nedemn de ele. Primele 2 instalări s-au desfășurat total în concordanță cu planurile designerilor deci nu am băgat de seamă că aș putea să mă loghez automat. La a treia instalare, am derulat în jos și… așa cum m-au prins ei că era să bag un username care începea cu majusculă, așa i-am prins eu la interval cu opțiunile pe care nu ar fi trebuit să le văd:

Dragi tovarăși: altă dată cînd vreți să ascundeți opțiuni, ascundeți-le mai bine și fiți originali. Problema din VS.Net nu era un nou trend în UI, era prostie sau bug (spuneți-i cum vreți). Dacă erați competenți cu adevărat, nu aș fi descoperit niciodată opțiunile astea pe care sînt singur că nici nu le merit. Nu ați fost destul de atenți sau ați subestimat adversarul și uite unde ați ajuns: pînă și un novice a dat de ele (e drept că abia la a treia instalare). Halal treabă…

PS: am instalat a patra oară (da, recunosc, îmi place), în exact același VirtualBox ca și a treia oară. De ce am rererereinstalat? Pentru că instalarea anterioară nu a reușit destul de bine. Cum așa? Pai deși am instalat din ISO, nu aveam nimic atașat la mașina virtuală (nici un CD zgîriat măcar), sistemul de operare proaspăt se închidea cam așa:

Nu înțeleg nimic concret dar am sentimentul apăsător că nu e bine ceva. Știu că am greșit, mă simt vinovat, exact ca un cîine care e certat și nu înțelege absolut nimic din sunetele pe care le aude (nici măcar că în ele s-ar putea ascunde explicația). Am înțeles că nu a fost bine ce am făcut și am vrut să îndrept cumva greșeala.

Acum văd și opțiunile ascunse data trecută (fereastra nu se poate redimensiona și eu nu am schimbat vreo setare hardware, nici nu pot seta cumva la VirtualBox rezoluția… monitorului). E ca și cu power managementul, uneori merge bine (rar), atît cît să înțelegi că de fapt te sfidează. Sau mai bine, ca în orice anchetă care se respectă, să dăm vina pe mort (SUN în cazul de față).

Și pentru cei care nu cred că X-ul s-a dus din dreapta în stînga, iată dovada:

Notă (sper că bună): sintagma “culturi complet diferite” e o parafrază după un viitor clasic de pe TVR 2 care tocmai povestea cum două persoane dialogau pe internet deși erau pe continente complet diferite. Mare minune tehnica asta!