Nu mi-a plăcut niciodată revoluționara interfață de la Office 2007 (la ribboane mă refer). Arată frumos, e altceva decît aveam înainte pentru că Microsoft trebuia să vîndă ceva nou cu orice preț dar altfel, pentru mine, e o problemă cînd vine vorba să le folosesc. Nu mă refer la funcțiile cel mai frecvent folosite și mai simple care sînt destul de evidente. Mă refer la orice nu e imediat, la orice funcție pe care ar dori-o utizatorul măcar puțin alfabetizat.
Teoretic ideea e bună, cînd vezi screenshoturi pare o treabă excelentă. Problemele apar atunci cînd vrei să o folosești (și scopul principal al interfeței cu utilizatorul este ca aceasta să fie folosită…). Aici ribbonul m-a dezamăgit pe cît de neașteptat, pe atît de mult.
Am fost interesat de cînd am auzit de noul UI din Office 2007 de detalii de la sursă așa că am ajuns ușor la blogurile oamenilor direct implicați. Unul din ei (din titlul pe care îl are aș zice foarte important) e Jensen Harris.
Jensen Harris is the Group Program Manager of the Microsoft Office User Experience team and was one of the key designers behind the new Ribbon user interface introduced in Office 2007. Jensen joined Microsoft in 1998, and he has been focused on the overall UI model for Microsoft Office since late 2003.
Despre problemele pe care le am cu ribbonul o să mai povestesc. De data asta mă uit la problema ribbon din punctul de vedere al designerilor (care par încîntați de creația lor). Probabil eu sînt un utilizator atipic, imposibil de mulțumit, așa că ia să vedem cum stă ribbonul în picioare în fața ideilor de bază pe care chiar Jensen Harris le formulează (obiective și ușor de măsurat).
Jos pălăria. Omul înțelege treaba și pare să fie consecvent: în alt post ne vorbește despre cum el și colegii săi numără pixelii și nu le iese rău socoteala. Aparent ribbonul din Office 2007 e gîndit cu grijă pentru suprafața de lucru, cu respect pentru pixelii telespectatorului. Atenție: pe verticală ribbonul ocupa mai puțini pixeli decît toolbarurile implicite (2 bucăți) din Office 2003 puse una peste alta. De ce una peste alta? Pentru că omul are de demonstrat că e competent și valoros și nu poate lăsa realitatea să stea în calea argumentelor (dacă nu mă înșel, implicit Office 2003 vine cu cele 2 toolbaruri pe o singură linie). Haideți așadar să comparăm Office 2007 „out of the box” cu Office 2003 nu chiar așa de „out of the box” ca să ne ajute, poate avansăm sau luăm măcar o primă.
Cam așa arată Word 2007 comparat cu Word 2003 în 1920×1200, o rezoluție din ce în ce mai comună (nici în 1680×1050 nu stă foarte bine, alta rezolție tot mai frecvent întîlnită).
Poate pune domnul Jensen Harris niște interni să numere pixelii pierduți în dreapta și să revină cu o postare pe blog. Nici nu ar fi așa de grav dacă ar fi pierduți pixelii ăștia doar „out of the box”. Problema cu Office 2007 și ribboanele e ca pixelii pierduți sînt pierduți definitiv. În Office 2003 dacă ai un spațiu liber, îl poți folosi după plac cu alte toolbaruri sau extinzîndu-le pe cele două toolbaruri implicite cu alte butoane utile. În Office 2007 nu se poate personaliza nimic. Ceea ce Jensen & Co. au hotărît că e bun pentru tine e în același timp și calea cea dreaptă dar și singura cale așa că nu ai cum să greșești. Options are bad.
Aș fi fost mai tolerant cu omul/problema dacă nu asociam 2 lucruri:
1) omul a venit la Office după 2003 deci e pur, neîntinat de Clippy sau de vechiul UI Office. Hai să rândem.
2) prezentarea din 2008 unde dincolo de lipsa de abilități de conferențiar se vede clar disprețul superior pe care îl are față de cei dinaintea lui care au creat și perfecționat vechiul UI din Office.
Sînt multe probleme în prezentarea asta. Una care e evident aleasă doar pentru a forța demonstrația că vechea organizare/UI Office erau greșite e întrebarea despre „ce au în comun opțiunile din meniul tools”. Ele nu au nimic în comun prin definiție, pentru că meniul Tools era unul în care se aflau opțiunile fără legătură cu altele și deci fără o altă amplasare mai logică. Ele nu au nimic în comun pentru că sînt exact excepțiile – alese pe acest criteriu. Lamentabil modul cum forţează adevărul ca să iasă în față. Cum poți fi de bună credință și să întrebi „ce au în comun excepțiile de la reguli”? Au în comun că nu au nimic în comun cu regulile – nu ai prins pe nimeni cu asta. Apropos: și Office 2007 are un loc cu lucruri fără legatură cu restul lumii, doar că nu îl poți găsi sau identifica ușor cînd vorbești despre el: e cercul din colțul din stînga sus pentru care au inventat un cuvînt. Cu ce e el mai bun decît meniul Tools? Că mai prost știu de ce e: nu știi cum să-i spui cînd vorbești cu cineva despre el, e TOOLS + File, adică în afară de excepții ORB-ul mai conține și opțiuni care nu sînt excepții, ca să nu existe nici măcar regula că acolo-s opțiunile fără regulă.
UI din Office ante 2007 merită tot respectul, cu erori pe ici pe colo de genul meniurilor care nu se deschid complet și învață cu ce lucrezi mai des – alta idee frumoasă pe hîrtie și jalnică în practică, exact ca și ribboanele. Microsoft pare în ultimii ani o companie în care se vede (privind produsele) că fiecare angajat mai important vrea să-și lase ampreuna cu cîte o contribuție neaparat personală în detrimentul ansamblului. Singura ambiție e ca treaba pe care am propus-o eu sa ajungă în release.
Mi se pare nefericit și neprofesionist modul cum Jensen Harris trateaza creația colegilor înaintași, pe care mai are pînă să-i ajungă și pentru care am tot respectul. Cu o glumiță aici despre cît de slăbuț a fost Office ’97, cu o pildă dincolo despre cît de neferict a fost Office 2003, omul ne arată – comparativ – cum creația sa strălucește, cum ea vine să repare probleme profunde datorate (a fost greu să ghicești?) lipsei de valoare a celor dinaintea lui. Prezentarea mi se pare mai demnă de un angajat Apple decît de unul Microsoft.
E foarte posibil să nu fi folosit mult Office la Yale University sau Interlochen Arts Academy unde a studiat… compoziția (muzicală). Poate de asta nu s-a prins cît de bine și-au făcut meseria cei pe seama cărora face glumițe atent repetate la antrenamente dar prost interpretate live, oameni care au făcut istorie în design de UI cu Office. Următorul video cu JH mi-ar plăcea să trateze lipsa de viziune melodică din creația tîrzie a lui Beethoven. E foarte posibil să aibă ceva interesant de spus și acolo.