Mult s-au chinuit oameni deștepți să cuprindă spiritul măreței nații în descrieri sintetice. Iorga, Eminescu – mai spune tu cîțiva că eu numai pe ăștia îi știu – vorbă multă dar nu chiar așa de sintetică pe cît ar fi vrut un consumator de simplitate ca mine. A trebuit să treacă mileniul ca să apară anonimul genial. Ce am fost, ce sîntem și ce vom fi în veacul vecilor, origini și destin, ADN-ul românesc mapat în 5 litere suflate cu spray pe garajul din spatele blocului:
Ha, il stiu. Pe cand eram in zona, il stiam si pe tanarul care avea matrita, sau cum sa ii zic. Isi spunea Cy, si era un tip foarte dubas. Insa eu nu am vazut desenul niciodata in felul tau de mai sus, ci l-am vazut ca pe un simplu dac. Alaturi de viezure, manz, etc.