pămîntul deocamdată

Timpul vieții ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alții doar din ce-au dat
Sînt săraci și bogați
Lași-i scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburați
Pîn’ la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.

Pe Pămînt avem de toate
Și mai bune si mai rele
Și-nchisori și libertate
Și-ar putea și nu se poate
Și noroi și stele.

Voi ce-n lună plecați
Cu-ale noastre izbînzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planetă flămînzi
Pîinea lor o mîncați
Printre stele zburînd
Voi degeaba zburați
Cînd cei subdezvoltați
Se tîrăsc pe pămînt.

Lumea-i plină de răni
Și de doctori docenți
Și de măști și de vămi
Și de mari inocenți
Fiindcă nașteți copii
Apărați-i luptînd
Doborîți monștrii vii
Ce de-un veac de vecii
Norii pun pe Pămînt.

Între cei care trag
Și acei ce sunt trași
Nu e loc de vreun steag
E o groapă de pași
Între ei sunt sudați
Cu un strîmb ideal
Cum sunt bine legați
Condamnatul de laț
Și biciușca de cal.

Fii ai muncii aveți
Nădușeala pe piept
Cum stă nurca de preț
Pe-al madamelor piept
Unii au, alții fac
Unii dorm, alții sunt
Între înger și drac
Trage omul sărac
Înhămat la pămînt.

Pe Pămînt avem de toate
Și mai bune și mai rele
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și ruină și cetate
Genii mari și frunți tembele
Vînt ce stă și vînt ce bate
Și martiri dar și lichele
Nedreptate și dreptate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.

Adrian Păunescu, 1943 – 2010.