ããã

Litera mea preferată este ã. Nu știu exact din ce limbă provine – parcă din spaniolă dar în tinerețile economiei de piață românești, prin reclamele computerizate tehno…redactate în Wordpad, litera asta se găsea din abundență.

E drept că pe măsura trecerii timpului, litera a devenit tot mai greu de găsit pe tastaturi. Vrînd-nevrînd, tehnoredactările se fac pe calculatoare mai noi, QuarkXpressurile de Windows 3.1 au fost abandonate, după multă vreme s-au mai upgradat profesioniștii și pe la sistemele de operare așa că treptat litera mea preferată a devenit tot mai rară. Astăzi cu greu o mai vezi la vreo promoție la billa sau prin selgros la cine știe ce plasmă expirată pusă pe coperta revistuței care ne invită.

Toate amintirile despre anii ’90 m-au năpădit, de la Lambada pînă la… Lambada, cînd ochii mi-au fost răniți de eticheta de la sticla de apă minerală pe care iată – o promovez pentru că m-a făcut să mă simt din nou tînÃããr…

Ce vremuri…

Mulțumiri calde cititorului meu de lîngă marea Chină care a reușit să îmi procure spre copy și paste litera tinereților și să urce tilda călare atît pe a mic cît și pe A mare.

Sper să se vadă la fel de bine și la voi în browser pe cît de bine se vede la mine pe masa din bucătărie, pe sticla de apă mineralÃãã localÃãã.

Peseu: observați că pe banda de jos a etichetei, ă-urile sînt corecte, d-astea de modă nouă. Probabil ă-urile de sub marele “Buziaș” fac parte din imaginea de marcÃãã.