interfață discutabilă – Opera

Am testat cu îndîrjire proaspăt apăruta versiune 10.50 a browserului Opera. Pe de o parte observ la aplicația asta ceva rafinament și tehnică izvorîte din grijă sau pasiune, dincolo de experiența uzuală cu programe scrise de “programatori de zi”. Ceva din ea îmi spune că e mai mult decît un program făcut la normă de 200 de persoane aliniate într-o sală de sport și obligate să programeze. Pe de altă parte nu pot să asimilez unele decizii evident proaste așa că mi-e teamă că voi rămîne un admirator din umbră al Operei. Avînd în vedere că Opera este primul browser mai larg răspîndit care a implementat tab-uri e ciudat cît de prost le-a ieșit mai ales că sînt deja la versiunea 10 și ceva.

Una din cele mai evidente greșeli din interfața cu utilizatorul o reprezintă butonul de închidere al unui “tab” (pagină web deschisă în browser). Nu mi-a plăcut niciodată modelul care plasează butonul de închidere în tab-ul curent – am preferat alternativa cu butonul X în dreapta, în poziție fixă. Așa făcea browserul strămoș al lui Firefox din suita Mozilla, așa au făcut toate versiunile de pînă acum de Visual Studio.NET. Și Firefox se poate seta să facă la fel (e drept că nu vine “corect” din fabrică dar într-un minut, de la about:config / browser.tabs.closeButton pus pe 3 în loc de 1 l-ai rezolvat – ceea ce nu e satisfăcător pentru utilizatorul mediu).

Nu știu dacă Opera poate fi configurat să afișeze buton de închidere al paginilor în poziție fixă, în dreapta – nu am găsit opțiunea. Povestea noastră se referă la setarea implicită deci opțiunea respectivă nu ar schimba mult lucrurile.

opera1

Fiecare pagină deschisă (tab) are buton propriu de închidere. Pe mine m-a deranjat din prima încercare – pe programatorii care l-au făcut probabil că nu (sau poate ei folosesc Internet Explorer 8 care pînă la urmă nu e un browser atît de prost cum se vorbește, doar că nu e genul meu).

Ce e defect cu designul de mai sus?

1) o grămadă din spațiul de pe ecran, cel mai valoros lucru pe care un program îl are la dispoziție, discutabil mai valoros decît ciclii procesorului pentru o aplicație client, e irosit cu o grămadă de X-uri în detrimentul unui conținut potențial util (mai mult text din titlul paginii).

2) dacă vrei să activezi un tab (să aduci în față o altă pagină), trebuie să o faci cu MARE atenție. Cînd ai multe pagini deschise poți avea șanse 1 din 3 să nimerești “pe lîngă” adică exact pe X și deci să închizi instantaneu pagina – fără avertizare, fără recurs. Asta poate fi destul de grav uneori cînd pierzi complet starea paginii (cîmpuri completate într-un formular de exemplu). Experiența în cazul ăsta e deplorabilă.

3) dacă vrei să închizi mai multe pagini rapid, fără să vînezi pixelii pe ecran, nu prea ai cum. Cînd X-ul este fix, stai pe el și dai click repetat pentru a închide mai multe pagini (tab-uri). Cînd X-ul se plimbă după fiecare închidere a unui tab (celelalte se lățesc deci totul e fluid), e o adevărată vînătoare să închizi 10 tab-uri (ca să lași doar unu – două, esențiale, deschise – de exemplu cînd vine șeful și trebuie să-ți rămînă în cel mai scurt timp deschise doar e-mailul și vreo ofertă…).

4) mușchii memoriei (sau memoria mușchiului care conduce mouse-ul) nu au/are un punct fix de referință unde să te duci instinctiv ca să faci un lucru foarte frecvent: închiderea unei pagini. Poziția fixă pe ecran sau în fereastră e găsită mult mai ușor decît una schimbătoare.

Opera are încă o problemă legată de cea descrisă deja: deschiderea unei pagini noi.

Opera2

Butonul + pentru deschiderea unui tab nou fuge și el de la stînga la dreapta, nu are o poziție fixă. Și pe el trebuie să-l vînezi cu mouse-ul pe ecran, nu ai o poziție sigură unde să te duci și să fii liniștit că-ți rezolvi problema. Vă rog, nu-mi spuneți că pot tasta CTRL+T – vorbeam despre UI nu despre cum îmi pot ușura existența luptînd cu Opera ;-).

Două din cele mai frecvent apelate acțiuni din Opera sînt compromise ca ușurință în utilizare. Și nu sînt singurele dar am ales să scriu despre ele pentru că boala e molipsitoare și a infectat și pe alții.

Moda cu butonul de închidere în fiecare tab și cu butonul de deschidere plimbăreț a ajuns să fie copiată cam naiv și de Internet Explorer 8 (cred că mai degrabă via Firefox decît direct din Opera). Microsoft avea pînă acum cîțiva ani, mai exact pînă înainte de Vista și Office 2007, specialiști buni în interfață grafică și “usability”. De la Vista încoace lucrurile au degenerat rău de tot.

Firefox are și el în configurația implicită problema cu X-ul pe fiecare tab dar nici Internet Explorer 8 nici Firefox nu au problema cu X-ul afișat tot timpul pe fiecare tab deci nu irosesc grămezi de pixeli:

ie8

Internet Explorer 8 și Firefox afișează X-ul doar pe tab-ul activ, restul nu au X vizibil, spațiul fiind folosit pentru text. Măcar atîta bine… Chrome, care nu mi s-a părut niciodată vreun model de urmat, e aproape la fel de slab ca Opera dar are X-uri mai  mici. Slabă consolare:

Chrome

Noua modă a devenit tradiție așa că fiecare versiune nouă de browser copiază comportamentul dubios. Poate există și motive întemeiate: cel mai de succes browser (mă refer la rata de creștere pe piață) face asta, vrem să-i luăm din avînt, oamenii par să-l placă – hai să-l copiem! Dacă Firefox a ajuns la 25% din piață, probabil că asta e calea… Și oricum utilizatorii lor deja sînt obișnuiți deci îi vom fura mai ușor așa.

În echipa de la Visual Studio.NET a existat se pare un angajat care știa ceva UI sau poate doar lua prînzul cu altcineva care înțelegea despre ce e vorba și așa a aflat că butonul cu poziție fixă e mai ușor de găsit decît unul care se plimbă imprevizibil. Asta pînă în versiunea 2008. După asta cred că l-au transfera la o echipă care are mai multă nevoie de experiența lui și cei de la VS.NET nu au mai înțeles de ce X-ul pentru închidere era în dreapta în poziție “greșită”, fixă, așa că s-au inspirat din nefericitul design al celor cu Internet Explorer 8. Sigur cei de la Internet Explorer au studiat problema mai bine așa că hai să-i copiem că știu ei ce au făcut (noi nu avem atîta timp pentru teste cu utilizatorii, le-au făcut ei deja):

vsnet2008

În versiunile 2002 – 2008, dacă aveai de închis rapid 5 tab-uri pentru că ai terminat treaba cu ele (un lucru care se întîmplă des în scenarii normale de lucru), te duci în dreapta la X și dai click de 5 ori.

În VS.NET 2010 va fi o aventură vînătoarea după X-uri, exact ca în Opera:

vsnet2010

Doar pentru ce sînt făcute calculatoarele dacă nu să ajute omul? Să-i țină atenția trează și privirea încordată.

Măcar numai pentru asta parcă nu aș trece la VS.NET 2010 deși multe alte motive mă vor forța să o fac. Poate există o opțiune magică pe undeva și nu am găsit-o? De fiecare dată în VS.NET 2010 cînd am de închis un fișier mă duc acolo unde memoria și mușchii mi-o spun și unde nu mai e din păcate nimic interesant de făcut.

Aș fi interesat să aflu și motive pentru care X-ul plimbăreț ar avea măcar un avantaj (mă refer la implementările mai fericite decît cea din Opera, adică la cele din Firefox, IE8 sau VS.NET).

Argumentul “X-ul e aproape de tab pentru ca să fie la îndemînă după ce l-ai activat nu mi se pare valid. RAR închizi un tab imediat după ce l-ai activat, fără să mai faci ceva cu mouse-ul între timp și deci să pierzi avantajul poziției. Cazul în care ai activat și imediat închizi e un caz de “eșec” – ai activat și ai observat că nu e bun deci închizi – deci e unul infrecvent.

E drept ca dacă incluzi X-ul în tab asiguri o unitate vizuală, ce ține de tab e grupat. Problema e că un astfel de ecran nu doar se admiră, cu ce e pe ecran trebuie să interacționezi.

Ca și suprafețele plate de control care au înlocuit butoanele 3D, și moda asta va trece și ni se va explica, disperțuitor, de vreun nou descoperit geniu din cei 80.000 și ceva de la Microsoft, cît de prost a fost Internet Explorer 8, Office 2010 sau Visual Studio 2010.

Cred că am tupeu să afirm că toate browserele importante (nu, Safari nu e unul dintre ele ;-) ) au probleme de design al interfeței. Problema e că nu pot înghiți lucrurile așa cum sînt doar pentru că sînt la modă.

pioneer Au existat lucruri vechi și foarte bune: Nokia 6210, Levis 501, ReVox, Microsoft Office 2003, Amiga, Compact Discul Audio (mda, din păcate și ăsta e deja cam la timpul trecut). Sigur știți lucruri vechi și bune – cum azi nu se mai fac. Eu și azi îmi amintesc cît de “clar mai bine” se auzea un amplificator Sony de pe la începutul anilor ‘90. Deck-ul Pioneer CT-S710 (1991) încă îl mai păstrez ca pe o sculă de muzică așa cum azi nu mai ai ocazia să vezi, ca pe o dovadă ca lucruri BUNE s-au produs într-adevăr cîndva. Fiecare model din aceeași clasă care l-a urmat a fost tot mai “ieftin” și mai de plastic.

Și în software pare să fie la fel: unele lucruri pur și simplu nu se mai fac ca pe vremuri.

 

PS: pe Opera nu au prea ajutat-o la evaluare nici cei 500MB de memorie ocupați de vreo 3 pagini deschise.

9 thoughts on “interfață discutabilă – Opera”

  1. De data asta sint Ghita Contra: mie imi plac mult mai mult taburile cu buton de inchis atasat. Chiar si in visual studio 2007 nu folosesc butonul de inchis ci fac click cu rotita de la mouse pe tab ca sa-l inchid.
    In primul rind trebuie sa fie o legatura vizuala intre butonul care inchide si fereastra de inchis, altfel in windows s-ar pune un buton unic care inchide toate ferestrele. In cazul taburilor e un fel de „supriza emisiunii” ce tab se inchide cind faci clic pe butonul unic. De mai multe ori am inchis tabul gresit facind „de 5 ori click” pe butonul unic de inchis. Cum ai putea sa shtii care o sa fie al 5-lea tab inchis? mie mi se pare o complicatia inutila sa tin minte ordinea de activare a taburilor.
    Nu sint de acord cu butoanele de inchis vizibile tot timpul pentru ca ocupa din bara de titlu a tabului.

  2. Inteleg ca ai putea avea nevoie de unitate vizuala: tab+buton impreuna spun incepatorului :-p „INCHIDE-MA!”. Cred ca se putea lucra mai mult pentru sugestia vizuala a unitatii pastrind un buton unic. Nu cred ca e surpriza emisiunii in legatura cu ce tab inchizi cind dai click pe X-ul unic. El inchide pagina curenta, cea care iti ocupa intreg spatiul client al aplicatiei. Tot ce vezi in fereastra e PLIN numai cu ceea ce urmeaza sa inchizi, nu e loc de confuzie, nu sint 20 de ferestre MDI child in parinte, e una singura mare pe care o poti si o vrei inchisa de la X-ul unic. Unde e ghicitoarea? Cum pot gresi cind tot ce vezi e ceea ce urmeaza sa inchizi? La fiecare click pe X, un tab se inchide si altul ocupa tot spatiul vizual – pe el urmeaza sa-l inchizi cu click pe X-ul urmator, nu ai de tinut minte nimic in legatura cu ordinea.
    Ai povestit frumos despre cum ai nevoie de legatura vizuala dintre x si tab, nu ai povestit deloc despre plimbarile cu mouse-ul pe ecran si cautarile dupa X-uri. Eu inteleg nevoia ta dar tu nu zici nimic despre nevoia mea :-) Pe tine nu te apasa plimbarea „la vinatoare” dupa X? Esti in 1920×1200 si undeva e un X mic mic de tot (vezi poza odioasa cu Opera). Dai click pe x si toate celalalte X-uri fug de unde erau, nu ai nicio sansa sa te astepti la ceva, sa stii unde e X-ul pe care il cauti fara sa vinezi pe ecran NEINDEXAT (e un fel de full table scan doar ca e mult mai urit pentru ca necesita si niste OCR). Cum stai cu asta?

  3. ah, am uitat sa spun despre cum trebuie sa cauti x-ul cind vrei sa inchizi un anumit tab (sa spunem ca deja ai multe deschise)

    1. fac click pe tabul pe care vreau sa-l inchid
    2. localizez unde e x-ul de inchis
    3. fac clic pe x

    la punctul 2, daca x-ul e intr-un loc aleator pe ecran, chiar daca locul e fix, e mai greu fizic sa ajungi la el. Asta cu toate ca muschiul mainii e deja antrenat dupa luni de zile ca x-ul e la pozitia x=1000, y=87.

    In legatura cu x-ul care fuge in cazul in care nu e fix: eu oricum trebuie sa fac clic pe un anumit tab pe care vreau sa-l inchid. La inchiderea unui tab altul (relativ aleator, cu toate ca este ceva regula) devina activ. Rareori e ala pe care vreau sa-l inchid deci iar trebuie sa fac click pe alt tab pe care vreau sa-l inchid si sa caut din nou x-ul de inchis. samd

  4. Deci tu gasesti ca e mai usor sa cauti vizual o pozitie aleatoare si sa ajungi acolo cu cursorul decit sa cauti o pozitie fixa? Mie asta imi rezulta din ce spui. In general vrei sa inchizi tab-ul curent/activ. Cred ca asta se intimpla in 90% + din situatii. De ce ai cauta ceva pe sus pe la X-uri in aceste 90% din situatii daca ai la indemina un X fix?

    La tine e mai greu sa deplasezi mousele la punct fix – la mine e mai greu sa gasesc anumiti 100 de pixeli printre 2.3milioane.

    Sau hai sa simplificam: pune dom’le si x-ul tau si al meu. Eu nu il caut pe unde o fi el pe ecran ci la fix, tu ai unitate vizuala si inchizi de unde vrei. Cit ecran ocupa un X in plus pentru toate tab-urile? Dar sigur – strica puritatea deci aia care vor asa sa fie sanatosi.

  5. Taburile sint mai speciale. O fereastra e foarte bine izolata vizual, taburile sint toate foarte „inghesuite” unu in altul fara vreo delimitare foarte evidenta care sa te ajute sa le gasesti/diferentiezi din zbor unul de altul.

  6. Eu le inchid cu CTRL+F4. Sunt mai tastaturic, ca sa zic asa. Si da, prefer ca fiecare tab sa NU aiba x-ul lui atasat, din ratiuni de ocupare inutila a spatiului.

  7. Am dat din intamplare peste aceasta polemica. mrx are perfecta dreptate. Si pe mine ma nerveaza cumplit vanatoarea de „x”-uri. „Aburel” nu face decat sa ne abureasca cu afirmatiile sale asa … sa fie contra, ca sa vedem cat e el de destept, ca el are o alta parere, descoperita de el insusi care a vazut ceva ce noi, ceilalti, n-am vazut.
    Problema mea e tot cu Opera. Am 143 de taburi inghesuite unul in altul de abia le pot decela si nu stiu cum sa fac ca sa le „aerisesc”. Poate-mi spune cineva. Altcineva decat Aburel, care m-ar sfatui sa mai sterg din ele.
    Multumesc..

  8. incearca sa folosesti workspaces sau tab islands in opera
    altfel, merci de psihoanaliza; o sa o arat domnului doctor, poate il ajuta sa ma vindece mai repede

Dă-i un răspuns lui Aburel Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *